CE MAI FACI? Sper să nu rămîn prea dator…

• Interlocutor: Prof.dr.Ioan Mitrea

– Citesc și parcă nu-mi vine să cred. Ați depășit 65 de ani de viață. Eu întîlnesc același om grăbit, cu aceeași vorbire zorită voind parcă să comunice cît mai mult în cît mai puțin timp. Puteți caracteriza în cîteva cuvinte activitatea de acum?

– Lucrez mai mult ca înainte. Încerc să mai rotunjesc ce am realizat pînă acum și să mai recuperez cîte ceva din ce nu am reușit încă. Cu cît lucrez mai mult am senzația că timpul trece tot mai repede. V. Pîrvan spunea că nimeni nu știe cînd îi vine sfîrșitul. Important este să nu fii găsit dator. În ce mă privește sper să nu rămîn prea dator! Predau istoria la Colegiul Național „Ferdinand I” și la Liceul „Gr. Moisil”, din Bacău. Am în pregătire două comunicări pentru două manifestări științifice, una în iulie la Ploiești și alta, în noiembrie, la București. Am scos recent de la tipar Revista de istorie Zargidava II. Să nu mă întrebați ce fac în vacanță, deoarece, ca de obicei de vreo patru decenii, vacanță nu am.

– Arheologia este o preocupare deosebită. De ea nu se poate ocupa oricine. Ce a constituit arheologia pentru dumneavoastră?

– Dacă istoria mi-a plăcut din clasele gimnaziale, de arheologie m-am apropiat în facultate, avînd drept mentor și model pe academicianul de azi, prof.univ.dr.doc.Mircea Petrescu – Dîmbovița, creatorul școlii de arheologie de la Iași. Treptat, arheologia și istoria veche au devenit dominanta activității mele profesional – științifice.

– Există sub acest aspect ceva care să vă fi adus o mare satisfacție?

– Satisfacții îți aduce orice descoperire arheologică, tot ce scoți din „arhivele pămîntului”. Am efectuat cercetări pe numeroase șantiere, din nordul Moldovei de la Fundu Herței și pînă în sud la Cîmpineanca și Oreavu în Vrancea. Am avut norocul să recuperez cîteva descoperiri de excepție. Menționez tezaurul de monede romane imperiale de la Măgura – Bacău (2830 de monede din argint), cel mai mare de acest fel din Moldova, precum și tezaurul de vase romane din argint, unele aurite, de la Muncelul de Sus, județul Iași, datînd din secolul al III-lea d.Hr., unicat în această parte a Europei. Dintre numeroasele șantiere arheologice menționez pe cel de la Davideni – Neamț, unde am descoperit cel mai mare sat din secolele V – VII din Moldova cu un bogat inventar ce permite reconstituirea vieții materiale și spirituale a unei străvechi comunități sătești românești. Aici am descoperit o piesă de excepțională valoare științifică și culturală. Un obiect din bronz care are imprimat pe arc un chip uman cu nimb, pe care îl consider chipul lui Hristos. Este cea mai veche imagine a Mîntuitorului Hristos, cunoscută pînă acum în nordul Dunării, datînd din secolul VI.

– Ar fi greu de enumerat, într-un scurt interviu ca acesta, lucrările pe care le-ați semnat. Dar un bilanț, succint, îl cred necesar.

– Am publicat, pînă acum, opt cărți, ca autor sau coautor, peste 100 de studii și articole în reviste de specialitate și peste 200 de recenzii, prezentări de cărți și articole de popularizare a istoriei. În noul Tratat de Istoria Românilor, sînt citate 10 din lucrările mele. Dintre cărți cred că două mă reprezintă: „Așezarea din secolele VI – IX de la Izvoare – Bahna” și „Așezarea de la Davideni – Neamț din secolele V – VIII”, ultima recenzată și în SUA și distinsă în țară cu premiul „A.D.Xenopol”, al Societății de Științe Istorice din România.

– Sînteți președintele Fundației Cultural – Științifice „Iulian Antonescu”. Ați cunoscut îndeaproape pe istoricul și omul de cultură Iulian Antonescu. Ce datorează Bacăul acestei personalități?

– L-am cunoscut bine pe distinsul istoric, arheolog, profesor și om de mare cultură Iulian Antonescu. Am lucrat împreună în învățămîntul superior și la Muzeul din Bacău. Municipiul și județul Bacău îi datorează în primul rînd rețeaua muzeistică, revista de reputație științifică internațională „Carpatica”, inițierea unui program de cercetare arheologică (azi trecut „sub tăcere”) și nu numai atît. Fundația care îi poartă numele, înființată în anul 2000, îi perpetuează amintirea. S-au tipărit pînă acum patru volume cu lucrări ale lui Iulian Antonescu sau despre viața și opera sa. Complexul Muzeal de Istorie, Artă și Etnografie îi poartă numele. A fost declarat, post – mortem, cetățean de onoare al Municipiului Bacău, există la Muzeul Județean o expoziție memorială „Iulian Antonescu” etc.

– În acolada peste timp deschisă de acest interviu ce credeți că i-a rămas de făcut istoricului și profesorului Ioan Mitrea? Care ar fi prioritățile sale pentru următorii ani?

– De făcut mai am multe… Sper ca Bunul Dumnezeu să-mi ajute. Vreau să mai predau cîtorva promoții de elevi și studenți ce am învățat… Legătura cu tinerii este tonifiantă și mobilizatoare… Mai am de valorificat științific rezultatele unor cercetări arheologice de pe șantierele de la Dămieneși, Oncești și Ștefan cel Mare, județul Bacău și Borșeni – Neamț. Aceste șantiere pot forma obiectul unor monografii. Am mereu în minte și aștern pe hîrtie cîte ceva cu privire la o lucrare de sinteză cu titlul provizoriu „Moldova în mileniul I d.Hr.”. Sper să văd realizat acest proiect științific spre binele istoriografiei românești. (Măndica MARDARE)