• directorul sucursalei locale a „Loteriei Române” a vrut să se facă medic, dar leșinat cînd a văzut sînge • șefa Agenției CFR visa să ajungă ofițer de armată, în timp ce directorul Agenției Regionale pentru Protecția Mediului a ajuns ce și-a dorit: inginer construcții hidroenergetice
Fiecare dintre noi și-a dorit, în copilărie, să ajungă medic, aviator, șofer, vînzător, profesor sau chiar cosmonaut. Cîți copii, atîtea visuri. În ceea ce le privește pe actualele VIP-uri băcăuane, puține au reușit să-și vadă visul cu ochii în materie de meserii. De exemplu, directorul sucursalei locale a Companiei Naționale „Loteria Română” este de formație economist, dar, atunci cînd era mic, visa să ajungă medic chirurg. „Tata a avut ceva probleme medicale și m-a impresionat foarte mult medicul chirurg care a reușit să-l pună pe picoare. Eu eram în școala primară și atunci am hotărît să mă fac medic. De ținut, m-a ținut pînă în clasa a X-a, cînd sora mea și-a făcut găuri în urechi pentru cercei. În acel moment a început să-i curgă sînge foarte mult, ceea ce m-a făcut, pur și simplu, să leșin. Atunci am decis să dau examen la Politehnică, mai exact la „termoenergetică”. Din păcate, am picat și, în anul următor, am intrat la cibernetică”, și-a amintit Lucian Antoniu.
Nici șefa Agenției CFR, Elisabeta Dascălu nu a reușit să îmbrățișeze exact meseria pe care și-o dorea în copilărie, dar ceva asemănări între ceea ce-și dorea și profesia actuală există. „Mi-am dorit dintotdeauna să mă fac ofițer, dar, din păcate, în anul în care am terminat eu liceul nu se primeau fete la Academia Militară. În aceste condiții, m-am mulțumit cu uniforma bleumarin de la CFR, dacă pe cea kaki de armată nu am putut să o obțin. Oricum, CFR-ul a fost ca o a doua armată”, ne-a mărturisit Elisabeta Dascălu.
Directorul Agenției Regionale pentru Protecția Mediului (ARPM), Iulian Movilă, este unul din VIP-urile care a reușit performanța de a ajunge exact ceea ce și-a dorit în copilărie: inginer constructor. Ce-i drept, acesta s-a specializat în construcții hidrotehnice, dar tot construcții se numesc. „Dragostea pentru construcții mi-a fost insuflată atît de tata, cît și fratele meu mai mare, ambii fiind ingineri constructori. După terminarea facultății, am ales, spre disperarea mamei, să merg pe șantier. Aceasta își dorea să ajung într-un birou”, și-a amintit, amuzat, șeful ARPM Bacău. (Eduard CUCU)
Lasă un răspuns