In cartea de aur a muzicii rominesti, ca si in cea a existentei Filarmonicii “Mihail Jora”, Emanuel Elenescu a scris pagini glorioase. Simfonicul bacauan este cel mai indreptatit sa ne pastreze vie memoria marelui dirijor, al carui farmec personal se leaga de mereu buna sa dispozitie, de jovialitatea sa necontenita, dar in special de stiinta cu care izbutea, cu usurinta, sa creeze o atmosfera de poezie si farmec evocator. Sub mina sa sigura, orchestra suna generos, cu vibranta plenitudine. Inca de la infiintare, filarmonica noastra l-a cultivat cu osirdie pe Emanuel Elenescu, prezenta sa la pupitru garantind, intotdeauna, o izbinda artistica. Daruind generos viata, lumina si suflet fiecarei lucrari dirijate, inaltind masa simfonica prin radiatia personalitatii sale, Emanuel Elenescu a creat clipe de bucurie ce nu se pot uita de catre cei ce au avut privilegiul sa-l vada si sa-l asculte in sala de concert. Iata s-au implinit 100 de ani de la nasterea sa. Marele om nu mai este printre noi, dar amintirea vietii sale dovedeste ca nu orice moarte este o infringere.
Concertul care i-a celebrat numele a fost condus de Petre Zbârcea, un prieten drag al lui Emanuel Elenescu si un urmas distins, daruit cu har. L-a secondat, cu un tulburator talent, atit orchestra , cit si pianista Ilinca Dumitrescu, intr-un program extrem de bine echilibrat, avind inscrise “Uvertura de concert” a lui E. Elenescu, “Concertul nr.3” pentru pian si orchestra de Beethoven si “Simfonia a-III-a cu orga” de Camille Saint-Saens. Intilnirea unui dirijor si a unei pianiste (amindoi de talie internationala) a facut sa traiasca, in concert, o poezie si o stralucire spirituala unice si binefacatoare pentru un eveniment atit de inaltator. In viziunea lor, muzica a capatat gratie si rafinament stilistic, accente puternice cind a fost cazul, nuante delicate si armonii de subtila si sensibila poezie.
Vasile PRUTEANU
Lasă un răspuns