Cenzura electorală

Ștefan RADU

Dacă tot este la modă, zilele astea, moțiunea de cenzură, mă gîndesc să propun o asemenea procedură și electoratului. Am tot citit și am auzit declarații despre intențiile formațiunilor politice de a nominaliza diverși candidați la europarlamentare. încet, încet, se conturează faptul că respectivul scrutin este considerat un fel de test de popularitate și – în același timp – un bun prilej pentru a-i „promova” pe tinerii mai gălăgioși care pot deranja aranjamentele locale ale aleșilor cu experiență. Concret, partidele cu ștaif au anunțat nume de-a dreptul surprinzătoare. Ori sînt vedete colaterale mediului politic (societatea civilă, foști analiști economici sau media etc.), ori se deschide calea pentru noua generație dornică de promovare. Asta arată că, nici măcar la nivelul conducerilor partidelor, calitatea de europarlamentar nu este definită foarte clar. Am studiat – cît m-am priceput – componența delegațiilor statelor vest-europene la Parlamentul Uniunii. în general, în asemenea importante demnități publice sînt promovate personalități trecute de 50 de ani, cu cariere politice și administrative impresionante în țările lor, hîrșite în sute (poate mii!) de ore de negocieri internaționale. Sînt foști premieri, miniștri de externe sau de finanțe, foști șefi de servicii speciale, descendenți ai unor adevărate familii de conducători. De ce? Pentru a exista toate premizele necesare că, după ce vor ajunge europarlamentari, vor avea un ascendent psihologic și de imagine față de colegii mai „necopți”. Acolo (la unul dintre cele trei sedii ale Parlamentului European – Strasbourg, Bruxelles sau Luxemburg), în inima Uniunii, fiecare ales este reprezentantul intereselor națiunii sale. Binele Europei se identifică doar cu binele țării de baștină. Nici un europarlamentar nu pornește de la ideea că trebuie să sacrifice interesul cetățenilor care l-au votat pe altarul binelui unional. Priviți la reacțiile francezilor și olandezilor (care au respins cu entuziasm vechea Constituție Europeană) sau ale polonezilor (care s-au bătut pe viață și pe moarte pentru interesele agricultorilor din țara lor). Numai reprezentanții noștrii bat cîmpii despre interesele americane, ale Europei unite, ale ungurilor ce se simt frustrați de Trianon… Nu de astfel de oameni avem nevoie să ne reprezinte la forurile Uniunii! Pe listele propuse de partide ar trebui să descoperim personalități cunoscute, cu biografii diplomatice (dacă este posibil!…) consistente și care, de-a lungul timpului, au dovedit – cît de cît! – că sînt preocupați de problemele oamenilor din această țară și de asigurarea unei vieți demne pentru alegători.
Noi, băcăuani, cu prilejul acestor euroalegeri, primim încă o lecție: nici una dintre formațiunile importante nu a catadicsit să propună, pe un loc eligibil, vreo personalitate de-a locului. Ici-colo, pe la coada listelor, apare cîte un nume din Bacău. Faptul în sine demonstrează ori că liderii promovați de noi nu au valoare politică, ori că, în mintea conducerilor de la București, Bacăul este doar „un bun bazin electoral”, ușor de dus cu zăhărelul, amețit cu „proiecte europene” care nicicînd nu vor prinde contur. Iată că atunci cînd vine vorba să recompensezi o comunitate pentru răbdarea ei și pentru încrederea în alb pe care a acordat-o unei formațiuni sau alteia, „baștanii” de pe Dîmbovița ne tratează cu indiferență. în asemenea condiții, ce-ar fi să inițiem și noi, alegătorii, o moțiune de cenzură? Să încercăm, prin voința comună și voturile noastre, să „demitem” actuala clasă politică. Să dăm o lecție celor care se cred veșnici în postura de beneficiari ai bunăvoinței noastre!ei se identifică doar cu b

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!