„cern2” – După comemorare, monumentul lui Eminescu din Cernăuți a fost plin de flori

„cern3” – Delegația băcăuană a fost pe urmele simbolurilor românești la Cernăuți, inclusiv la casa lui Aron Pumnul

Cernăuți, orașul care-ți frînge sufletul de român

Despre Cernăuți, toată lumea știe că a fost un important centru cultural care a cunoscut afirmarea în secolul al XIX-lea. Un oraș românesc, din nordul Bucovinei, care la sfîrșitul celui de-al doilea război mondial a fost smuls din teritoriul României și adjudecat de Uniunea Sovietică. Acum, Cernăuțiul este un oraș în care foarte puține sînt lucrurile care mai amintesc că acolo a fost pămînt românesc, orașul făcînd parte din teritoriul Ucrainei.

Săptămîna trecută, o delegație a Consiliului Județean Bacău s-a aflat timp de trei zile la Cernăuți, pentru a lua parte la manifestările prilejuite de comemorarea morții poetului Mihai Eminescu, de la care au trecut 117 ani. Delegația a fost condusă de Victor Mitocaru, vicepreședintele Consiliului Județean, care a fost însoțit în Ucraina de consilierii județeni Mircea Jugănaru, Nadia Stan, Cornel Pricope și Petru Enășoaie. La invitația consulului României la Cernăuți, Romeo Săndulescu, delegația băcăuană a mers în leagănul românismului din Bucovina de Nord pentru a întări legăturile culturale cu românii aflați acolo. Sub genericul „Zilele Eminescu – iunie 2006”, Consulatul General al României la Cernăuți a organizat o serie de manifestări la care invitați au fost și demnitari din România. Pe lîngă delegația de la Bacău, la activități au mai participat profesori universitari, demnitari și oameni de cultură din județele Iași și Suceava. Festivitățile au început cu depuneri de coroane și flori la statuia lui Mihai Eminescu din Cernăuți, situată la loc de cinste, într-un parc din centrul orașului. Invitații s-au deplasat, apoi, în ciuda unei ploi torențiale care nu mai contenea, și la statuia unui cunoscut scriitor ucrainean, pentru că tradiția spune că nu poți pune flori la scriitorul român dacă nu faci același lucru și la monumentul ucraineanului Taras Sevcenko. Românii și invitații ucrainiei s-au reunit, apoi, la sediul Societății Culturale „Mihai Eminescu”, unde s-au rememorat pașii poetului prin Cernăuți. Invitații au subliniat cu mare mîndrie că Eminescu, poetul național al românilor de pretutindeni, a făcut școala generală în Cernăuți și și-a desăvîrșit studiile tot acolo, sub îndrumarea profesorului său, Aron Pumnul. Palatul Orășenesc din oraș a găzdiut o altă serie de dezbateri, invitații au fost apoi la întîlnirea cu studenții români de la universitatea din Cernăuți, iar spre după-amiază activitățile dedicate lui Eminescu s-au încheiat cu lansări de carte și alte dezbateri la Consulat.

Dai cu tunul să găsești un român

Manifestările prilejuite de comemorarea morții lui Eminescu au fost, și de această dată, un prilej de a reuni la un loc românii din Bucovina care mai simt și vorbesc românește. Puțini, de altfel, mult mai puțini decît cineva s-ar aștepta să găsească într-un oraș care pînă în urmă cu 60 de ani a fost parte integrantă din România Mare. Peste tot pe unde mergi în oraș auzi doar ucrainește sau rusește și foarte rar auzi sau primești explicații în limba română. într-o vizită de trei zile îi poți număra pe degete pe cei care vorbesc limba română între ei, dacă excludem de la numărătoare românii de la Consulat și reprezentanții societăților culturale. Deși a fost regiune a țării, în Cernăuți ești un om mort dacă nu știi să vorbești limba rusă. Ca turist în Ucraina, fie că vii din Franța, Italia, Marea Britanie sau România, ești complet neajutorat, iar datul din mîini și gesticulatul sînt singurele alternative la îndemînă. Pentru că nici pe stradă, nici în restaurant sau la cumpărături, ori în obiectivele turistice, mai nimeni nu știe o iotă într-o limbă de circulație internațională. Ca și cum asta nu ar fi de ajuns, o plimbare cu mașina pe drumurile Ucrainei devine o adevărată aventură, de vreme ce toate indicatoarele rutiere sînt în limba ucraineană, cu litere chirilice. După trei zile la Cernăuți, oraș despre care elevii învață la școală că a fost leagănul românismului din Bucovina, pleci cu dezamăgirea că, de fapt, românii nu prea mai există, că sînt pe cale de dispariție, iar peste o generație limba română va intra în istorie.

Orgoliile și banii îi dezbină pe români

Ca peste tot în afara țării, unde se mai păstrează sentimentul românității, și în Cernăuți există societăți culturale întrețin legăturile culturale cu România și încearcă să păstreze încă viu spiritul românesc. Dar, ca peste tot în țară și în lume, nici reprezentanții acestor societăți culturale nu se dezmint. în Cernăuți există nu mai puțin de 18 astfel de asociații culturale divizate între ele și mereu avînd de reproșat sau revendicat una alteia cîte ceva. „Fiecare manifestare organizată este un nou prilej de a mai stîrni orgolii între unii sau alții dintre românii aflați în fruntea societăților culturale. Oricît ai încerca să mediezi conflictele și disputele care se stîrnesc aici, este imposibil să le pui capăt”, spune Romeo Săndulescu, consulul general al României la Cernăuți. Miza orgoliilor și disputelor nu este neglijabilă, de vreme ce activitatea acestor organizații este finanțată din România, iar fiecare lider, în pătrățica lui, se zbate să atragă cît mai multe fonduri. Pe care le gestionează cum crede de cuviință.

Studenții români din Cernăuți învață limba română din auzite

La Universitatea din Cernăuți există peste 16.000 de studenți, 16 facultăți și 67 de catedre. La universitatea cotată ca fiind a cincea din Ucraina învață și 100 de studenți români la specializarea în limba română. Profesorii spun, însă, ca viitorii profesori de limba rămână care vor preda la școlile românești care au mai rămas în Ucraina, că sînt extrem de văduviți la ceea ce înseamnă dotarea. „Nu avem cărți în limba română mai deloc. Există doar unul, două exemplare din operele marilor scriitori români, într-o stare avansată de degradare, pe care studenții sînt nevoiți să le studieze la bibliotecă. Ne-ar fi de mare ajutor dacă cineva s-ar gîndi să facă o donație de carte. Sau, o variantă ar fi să ne trimită bani ca să edităm cărți aici, pentru că este foarte ieftin. Cu 700 de dolari tipărești o carte de 100 de pagini într-un tiraj de 10.000 de exemplare”, spune șeful catedrei de limba română de la universitatea din Cernăuți. Lipsa cărților în limba română este cumva justificată, dacă avem în vedere faptul că autoritățile ucrainene au o politică constantă de descurajare a aducerii cărților în țară. Românii care vor să ducă volume de carte în Ucraina au mari probleme cu vameșii, iar ca să duci cărți legal, adică declarate la graniță, plătești taxe vamale care descurajează și cei mai generoși donatori de carte.

Inclusiv autoritățile noastre descurajează legăturile cu România

Dar autoritățile ucrainene nu sînt singurele care, intenționat sau nu, împiedică legăturile românilor din Ucraina cu rudele rămase în România. Inclusiv autoritățile din România duc o politică de descurajare, indirectă, a legăturilor între români. Problemele pleacă de la faptul că taxele pe care trebuie să le plătească pentru obținerea vizei nu sînt deloc de neglijat. Taxa de viză pentru românii din Ucraina care vor să vină în România este de 35 de dolari pentru o viză simplă, care înseamnă o intrare și o ieșire. Suma reprezintă aproape un salariu mediu pe economie în Ucraina. Iar ca să intre de mai multe ori, solicitanții plătesc 70 de dolari. Ceva mai ieftin scapă românii care locuiesc la granița cu România, care de puțin timp plătesc doar zece dolari. „Este foarte scump să mergem la rudele din România, nu ne putem permite să plătim atîția bani. Mergem o dată la cîțiva ani ca să ne vizităm rudele, că nu avem ce face. Este un lux prea mare pentru noi”, spune un bătrîn de pe lîngă Cernăuți pe care l-am întîlnit la manifestările prilejuite de comemorarea lui Eminescu. Zilnic, la Consulatul României din Cernăuți sînt între 100 și 150 de solicitări de viză, dar foarte puține dintre ele vin de la românii rămași în Bucovina de Nord care vor să-și viziteze rudele sau prietenii. Ca și cum nu ar fi suficient, românii sau ucrainenii care vor să călătorească în cele două țări trebuie să mai plătească încă aproximativ 20 de euro, în contul taxeri de ecologizare a zonei. Suma este încasată de Primăria Siret și pare nejustificat de mare, în condițiile în care la vama Giurgiu, de exemplu, este de doar 60.000 de lei.

Simbolurile care atestă prezența românilor, pe cale de dispariție

Ca român care mergi în Cernăuți să vezi urmele românismului în zonă ai surpriza să constați că acestea sînt pe cale de dispariție. Consulatul României, Societatea Culturală „Mihai Eminescu”, bustul lui Mihai Eminescu dintr-un parc central și cîteva plăci comemorative sînt singurele simboluri care au mai rămas. Mai este și casa profesorului Aron Pumnul, cel care i-a îndrumat pașii lui Eminescu cît a stat la Cernăuți. Dar cine s-ar aștepta să găsească acolo un muzeu are o mare surpriză. Casa este în aceeași stare ca acum 150 de ani și este locuită de o familie de ucraineni. Nu are nici o plăcuță care să-i scoată în evidență importanța istorică. Doar bustul lui Mihai Eminescu, din curte, aduce aminte că pe acolo au trecut mulți cărtutari români. (Costinela BREAHNĂ)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!