Cerșetori de bani publici

Ovidiu PAULIUC

Să ne amintim acea frumoasă zi de la finele anului trecut, cînd toți șefii Bacăului, alături de coordonatorii organizațiilor umanitare, au ieșit, mai că ținîndu-se de mîini, în centrul orașului, pentru a lansa campania „Spune NU cerșetoriei! Nu încuraja cerșetoria! Nu da bani copiilor care cerșesc!”. Intenția era bună. Trei săptămîni după aceea, membrii organizațiilor cu atribuții în protecția copilului au împărțit fluturași cu acest conținut, în speranța că băcăuanii vor lua aminte și vor ajuta la descurajarea cerșetoriei în rîndul copiilor. Rezultatul: nul. Anul trecut, pe străzile Bacăului au fost găsiți 144 de copii trimiși să cerșească de către părinți, frați sau alți indivizi care trăiesc din asta. Și trăiesc bine. Inventivitatea în domeniul cerșetoriei nu are limite, așa că să ne mai amintim de țiganii găsiți prin metroul parizian și care spuneau că sînt victime ale valului tsunami din Asia. La Bacău, însă, copilul este o armă sigură pentru a mobiliza mila trecătorului. Și cu cît mai mic copilul, cu atît mai mare succesul.

De multe ori pot fi văzute, prin preajma bisericilor „cu vad”, tinere trîntite prin moină, cu cîte un prunc în brațe și cu mîna întinsă. Cineva spunea că pedeapsa pentru cineva care ține un copil în ger o zi întreagă ar trebui să fie închisoarea. De fapt, a spus mai mult decît atît, dar parcă e prea de tot treaba cu glonțul. Nu de puține ori, mi s-a întîmplat să văd gardieni publici care au trecut pe lîngă astfel de cerșetori, prea preocupați de semințele din palmă ca să îi vadă. Și chiar dacă îi văd, treaba gardienilor, deveniți între timp polițiști comunitari, este doar să constate existența sărmanilor și să anunțe poliția municipiului. Eventual, să le dea cîte o amendă. La fel de limitate sînt și atribuțiunile jandarmilor. Nicăieri nu se știe că ar exista practica închirierii copiilor pentru cerșit. Așadar, Poliția pare să dețină cheia și lăcata, dar se pare că acestea au ruginit. Motivul ruginii: nici o anchetă privind chestiunea copiilor scoși la cerșit nu a fost dusă pînă la capăt, după cum spune Direcția pentru Protecția Copilului. Iar asta, cu toate că se știe că există copii dați cu chirie pentru a fi scoși la cerșit, și nu din auzite, ci exact de la cei care au plătit 200.000 de lei pentru a beneficia de un astfel de copil. Un alt fel de prostituție.

O sumedenie de instituții se înghesuie să cheltuiască banii publici pentru a-i proteja pe niște copii amărîți, folosiți la o afacere bănoasă, fără îndoială. Dar cu cît mai multe sînt aceste instituții, cu atît pare rezolvarea mai îndepărtată. Sîntem maeștri în birocrație și înființarea de tot felul de comisii și structuri care să ne rezolve problemele, iar acestea se încăpățînează să nu se rezolve. Că de la sine nu se poate. Problema pare să fie tot la banii publici, care trebuie cheltuiți, fără să conteze dacă există și o finalitate. ct de

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!