Recent, s-au finalizat și ultimele retușuri la blockbuster-ul holywodian „Codul lui Da Vinci”, după romanul cu același nume al lui Dan Brown, uriaș succes de librării, cartea fiind publicată în peste 30 de milioane de exemplare și tradusă în peste 40 de limbi. Filmul, care va avea premiera în luna mai a acestui an, este unul cu un buget colosal (peste 100 milioane de dolari!), avîndu-i ca protagoniști pe Tom Hanks și Audrey Tanton, iar regia fiind semnată de Ron Howard, cel care a realizat „Apollo 13” și „O minte sclipitoare”. Reprezentanții Bisericii Catolice au criticat romanul lui Brown încă de la apariția sa, iar acum și-au exprimat vehement protestul împotriva prezentării pe marile ecrane a peliculei „Codul lui Da Vinci”, film care va bulversa întreaga lume și va crea controverse dintre cele mai diverse, ce vor ascuți și mai mult conflictul dintre civilizații, sau cel puțin vor produce seisme în Occident, la nivelul mentalităților și conștiințelor oamenilor.
De ce ar fi de crezut că se poate întîmpla așa ceva? Pentru că în Codul lui Da Vinci este pus la bătaie nici mai mult – nici mai puțin decît însuși creștinismul tradițional, iar intenția autorului, a domnului Brown, este aceea de a impune o nouă mentalitate, după cum se poate observa și într-una din replicile cuprinse în carte: „Cu alte cuvinte, afirmă britanicul, aproape tot ce ne-au învățat părinții și strămoșii noștri despre Iisus este fals. Așa cum sînt și poveștile despre Sfîntul Graal”. Această afirmație are la bază însăși tema propusă de această carte, precum că Iisus și Maria Magdalena au fost soți, din a căror căsătorie au rezultat și copii ai căror descendenți au supraviețuit și astăzi. De asemenea, Sfîntul Potir sau Sfîntul Graal, în care s-a scurs sîngele Domnului, ar fi în realitate însăși Maria Magdalena, cea care, purtîndu-i descendența, i-a perpetuat sîngele. Rămășițele ei pămîntești și documentele secrete care dezvăluiau adevărul ar fi fost descoperite pe Muntele Templului de către cavalerii templieri în timpul primei cruciade și aduse în Europa, ele fiind păzite cu strășnicie de o societate secretă – Stăreția Sionului – din care printre multe personaje celebre ale istoriei a făcut parte și Leonardo Da Vinci, autorul nu mai puțin celebrei picturi Cina cea de Taină. Toate acestea sînt povestite din perspectiva prezentului, cînd reprezentanții organizației catolice OPUS DEI vor cu tot dinadinsul să dea de urmele Potirului Sfînt, adică de rămășițele Mariei Magdalena și să le distrugă, văzînd în ele un pericol de moarte pentru Biserica Catolică și Vatican și a cărei legitimitate, fondată pe misiunea încredințată de Mîntuitor apostolului Petru, se vede astfel pusă sub semnul îndoielii. Intervine aici un specialist în simbolistică și criptologie, care împreună cu o tînără franțuzoaică – considerată ultima descendentă din spița Mariei Magdalena și a lui Iisus – se vor ridica împotriva planurilor malefice ale Opus Dei lansîndu-se într-o cursă contra cronometru ce-i va duce pe cei doi, spre final, în pragul descoperirii marii taine ascunsă sub Piramida de sticlă din fața Muzeului Luvru din Paris, devenit acum un mare punct de atracție a capitalei franceze.
Ce putem concluziona parcurgînd paginile romanului, ca și recenziile apărute? Că avem de-a face, înainte de toate, cu expresia unei problematici fundamentale recurente în societatea postmodernă dar, așa cum bine observau unii specialiști teologi „și cu ecoul întrebării lui Pilat în fața omului nevinovat pe care urma să-l condamne la moarte: Ce este adevărul? (Ioan 18, 38)”.
Dacă vom refuza ideea posibilității adevărului obiectiv, atunci raportarea noastră la lume își va pierde orice reper, existînd riscul să plutim într-o permanentă derivă pe oceanul confuziei și al îndoielii. Pentru publicul contemporan – în mare parte – orice metodă de consemnare și rescriere a istoriei se dovedește acceptabilă, iar autorul cărții nu face altceva decît să conteste în bună parte viziunea consacrată asupra istoriei pornind de la ideea potrivit căreia Biserica este cea care a impus-o și că istoria este scrisă de cei puternici, de învingători. Aceștia din urmă sînt, de fapt, cei care îi confirmă speculațiile referitoare la Iisus, Maria Magdalena și învățăturile Bibliei.
Codul lui Da Vinci propune o direcționare spre păgînism prin faptul că se bazează pe textele evangheliilor secrete descoperite în 1945 la Nag Hammadi, în Egipt, texte care conțin poeme, mituri, idei mistice care îl iau constant în răspăr pe Dumnezeul creator ca pe un smintit orb, fiind scrise în disprețul tuturor făpturilor create și mai cu seamă al deosebirilor sexuale, al căsătoriei și al maternității. Dincolo de toate, dezbaterile și referințele contradictorii, care vor continua cu și mai mare amploare după vizionarea filmului, Codul lui Da Vinci urmărește o reinterpretare radicală a definiției lui Dumnezeu, încercînd să propună o versiune a creștinismului invocîndu-i pe gnosticii timpurii și pe scepticii contemporani, orientarea fiind mai curînd aceea de a tăgădui tot ce are creștinismul mai de preț.
Profesori în istoria teologiei care au replicat la cartea lui Brown scriind „Codul spart al lui Da Vinci” făceau următoarea afirmație: „Dincolo de literatură, Codul lui Da Vinci nu e altceva decît o chemare ideologică sub arme. în vreme de război, codurile se dovedesc folositoare în comunicarea disimulată a unor mesaje cruciale. Oricît de mult ne-am dori să-l ignorăm, se poartă azi un război de acaparare și învrăjbire a sufletului uman”. Asistăm la marginalizarea crescîndă a religiei adevărate în societatea modernă …), iar secularizarea înțeleasă ca pierdere a influenței religiosului asupra societății pare un proces inexorabil și fără întoarcere. Sîntem, oricum, la răscruce de lume. (Romulus Dan BUSNEA)spița Mariei Magdalena și a lui Iisus – se vor ridica
Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!
Opinii & Comentarii Cititori
0Nu există încă opinii la acest articol.
Fii primul care comentează! Părerile argumentate și respectuoase contribuie la o dezbatere constructivă.