Chestiuni arzătoare…

… Spus mai pe îndelete, ar fi cam în felul următor: europarlamentarele – adică alegerile românești pentru Parlamentul European, recent amînate pînă prin semestrul al doilea al anului 2007; europrazul – adică prazul, provenit din sămînță de import, adus în piața cea mare a Bacăului, spre vînzare; baba Aglaia – cultivatoare a europrodusului aminit, devenită, din motive lesne de înțeles, comerciantă. Cînd afirm „motive lesne de înțeles” o am în față pe femeia cu europrazul: măruntă și slabă, cu fața bătrînă, brăzdată de șanțuri adînci, cu o basma neagră, din lînă, pe cap, îmbrăcată cum sînt îmbrăcate femeile noastre de prin partea stîngă a Siretului, adică așa, cît să nu tremuri prea avîntat într-o dimineață destul de friguroasă de mijloc de martie. În dreptul ei m-am oprit, hotărît să cumpăr vreo doi sau trei tulpini de praz, de, e postul mare și o mîncare din praz e chiar bine venită. Întîmplarea a făcut ca în momentul cînd mă pregăteam să o rog să-mi aleagă trei bucăți, vecina de tarabă, o femeie zdravănă, pe care o știu că-i din cartierul Gherăiești, adică orășeancă, și are grădină și cultivă legume pe care le vinde la piață, femeia aceea tocmai o întrebase pe bătrîna cu prazul ce părere are de amînarea alegerilor parlamentare. Auzi problemă!, pînă și pe aici se discută chestiuni politice adică. Asta m-a mirat și, uite, a scos-o din sărite și pe vînzătoarea prazului: „Da’ ce mă interesează, maică, pe mine treaba asta…? Ce alegeri ziceai…?”. Atunci, ca să nu tac din gură, intru în vorbă: „Alegerile europarlamentare… Le-au amînat…” Baba se burzului la mine: „Matale ai venit să cumperi, sau să te ții de glume? Cu mine nu-ți merge…!”. „Mamă, înmoi eu discuția, nu-i nici o glumă… Da’ am zis și eu, așa…”. Bătrîna deveni mai blîndă, am înțeles, maică, dar nu mă interesează pe mine politica, eu și moșul meu abia ne ducem zilele, poate s-o intereseze pe femeia asta de lîngă mine, că e tînără încă, la noi în sat – ai auzit, poate, de Furnicari – oamenii își văd de treburile lor serioase. Mai ales că toate s-au scumpit și se scumpesc, pînă și sămînța asta de praz și sămînța de ceapă și altele, cică le aduc din Europa, că la noi nu se mai fac. Pămîntul nostru n-ar mai fi în stare să dea ceva bun… Asta ar trebui să-i frămînte pe cei de sus, care ne conduc țara!”. N-am mai zis nimic. Ba nu, tot am mai zis ceva. Să-mi cîntărească un kil de praz… I-am mulțumit și am lăsat-o cu vecina ei de masă care, din cîte mi-am dat seama, se arăta destul de hotărîtă s-o lămurească pe bătrîna din Furnicari cum vine treaba cu alegerile eruroparlamentare și cu celelalte chestiune arzătoare de la ordinea zilei… (Eugen VERMAN)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!