Chiorul împărat

* Noul Clevetici… (4)

Cleveticiul nostru se dovedește a fi, în esență, un mahalagiu irecuperabil. Un om aflat într-o campanie electorală (slavă Domnului, este!), după orice regulă politică nou dictată de bunul simț susține idei, proiecte, face bilanțul realizărilor, afișează cu măsură și echilibru dorința de a capta bunăvoința electoratului, demonstrează că are capacitate intelectuală și pricepere politică și, obligatoriu, prin fapte, nu prin declarații, să convingă că este cel mai potrivit în etapa respectivă pentru postul la care aspiră și pentru care are nevoie de întrunirea sufragiilor. într-o democrație reală așa ar fi normal. Dar noi ne aflăm, încă din ’89, în copac, într-o democrație originală, vorba d-lui Iliescu, vorbă care este valabilă și pentru Demagogul nostru. Acesta din urmă vrea o democratie care să-i poarte marca precum o rețetă de înghețată: „înghețată pe băț – Clevetică…”.
„Suspendatul” vrea cu tot dinadinsul reînscăunarea ca președinte pentru ca să fie el „stăpînul” (cuvîntul „slugă”, de origine slavă, amintind de originile tătărăști ale unora de prin Dobrogea). N-am avea nimic împotrivă dacă ar juca onest. El a învățat de la democrație că are dreptul, are libertatea să atace. Și o face fără a avea vreo jenă. Atacă, demască, inventează dușmani „ai țării, ai „poporului” (la care numai el se întoarce și pe care numai el îl iubește), dușmani pe care nu-i numește, deși a promis de fiecare dată.
întrebat la TVR 1, la emisiunea „între bine și rău” de către Corina Drăgotescu: „Bine, bine, generalități ați mai spus, dar exemple cunoscute, ați promis că veți face dezvăluiri senzaționale…”, și iar o ia pe după vișin: „…e vorba de un proiect sau altul… către o persoană sau alta…”, și iar atacă: „Parlamentul m-a taxat pentru că am luptat împotriva corupției și a oligarhilor”. Și legat de aceasta mai spune că „am încercat de a face justiția indepenedentă…”. Ce-i drept nu-i strîmb; a reușit să facă Justiția independentă față de Guvern și de Parlament, dar dependentă – clar ca lumina zilei însorite -, de propria-i persoană, „stăpîn” la Cotroceni. Atunci de ce Justiția are un minister; ministerul este un portofoliu al Guvernului. Ministrul Justiției face parte din Guvern și ca orice alt ministru este subordonat Guvernului, adică primului-ministru. Miniștrii, chiar dacă sînt propuși de partide, alcătuiesc Guvernul și au menirea să administreze treburile țării sub supravegherea Președinției și Parlamentului, sub egida Constituției față de care cu toții au jurat. în mintea prea puțin elastică și deloc metafizică a Cleveticiului, Guvernul este o părticică din structura statală, „Președintele este statul, statul sunt eu! Statul este ca un vapor care trebuie condus de un bărbat, un bărbat adevărat, hă, hă, hă. Dintre președinții americani mulți au fost mari, mari”, mai spune fostul matroz.
După dezbaterea de la TVR1 a devenit clar și pentru cei care mai credeau în dreptatea lui că, de fapt, luptă din răsputeri pentru a-și apăra poziția – care în mintea lui e o feudă care-i aparține, pentru care este destinat. Este ca un drept funciar. întrebat de Flotă, rîde sardonic: ” Hă, hă, hă, oamenii nu cred în distrugerea Flotei”. S-o fi bazînd el pe ceva, de vreme ce a strîns în pumnul lui bărbătesc toate instituțiile abilitate cu cercetări în cauză. Vorba ceea: „în țara orbilor chiorul este împărat”. încearcă el, dar să nu ne pierdem speranța, încă nu ne-a orbit pe toți. (Valeriu TRAIAN)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!