Primavara și-a făcut deja simțită prezența și fără îndoială pune stăpînire și pe cel mai studios licean. Vrînd, nevrînd, vremea frumoasă corupe și cele mai tari caractere. Este imposibil ca farmecul anotimpului să nu facă măcar cîteva victime în rîndul tinerilor, care sînt nevoiți să stea măcar o jumătate de zi pe băncile școlii. Dar cum chiulul este a doua natură a elevului, își poate ușor imagina oricine că e mai interesantă o plimbare prin parc decît niște formule indescifrabile la mate. Și, iute așa, se mai duce o zi de școală. Ceea ce nu pot eu pricepe este cum de unii dintre chiulangii înrăiți preferă fumul din baruri în detrimentul unor plimbări prin parc. Fraților, eu chiar nu pot înțelege de ce unii dintre voi renunță la posibilitatea aerului curat și a razelor de soare în favoarea unor baruri sinistre prin cine știe ce cotloane de oraș.
Cu partea chiulitului ne-am înțeles mai mult ca sigur. Asta este: cît ești elev nu ai cum să nu chiulești, măcar așa de ochii lumii. Poate să spună oricine ce vrea, elevul are datoria de a nu încălca regulile nescrise preluate de la înaintași. Pun pariu că nici nu își bate cineva capul să mă contrazică, pentru că nu există om care să fi trecut prin liceu fără să se fi bucurat măcar o dată de satisfacția unei ore de română sau de mate pierdută pentru cine știe ce cauze nobile.
Dar dacă tot se chiulește, de ce nu s-ar chiuli cu folos?! De ce să stai închis într-o cameră de gazare, cînd poți frumos să te bucuri de soare?! Mai mult, dacă ținem cont de motivul pentru care se pleacă de la ore, fără îndoială că mi se vor confirma părerile.
Știm cu toții cum este cu astenia asta de primăvară( bat-o vina!) care nu te lasă să-ți vezi de școală. Cînd te apucă, numai la formule și la demonstrații nu-ți mai stă capul. Să te mai îmbie și cîteva raze de la fereastră și ai toate motivele să cazi de pe baricade și să pleci cînd „arde” mai tare. Fără dubii, se mai găsesc doi – trei colegi care să se molipsească de molima chiulitului și să o întindă cît pot de repede din urmă. În acest caz nu te mai condamnă nimeni, nu? Mă rog, cu excepția profilor, care nu au cum să chiulească. Vă vînd însă un pont: de cele mai multe ori și dascălii, în ciuda lungilor prelegeri pe care le țin pentru a mai aduce cîte unul din cei rătăciți pe calea dreaptă, ar da orice ca să scape de cîte o oră de predat. Ghinion însă, meseria este mai presus de primăvară. Așa că nu le rămîne decît să facă lungi și obositoare dezbateri pentru cei care nu s-au lăsat impresionați de parfumul anotimpului, sau, mă rog, de fumul de țigară.
În final, nu pot decît să mai subliniez încă o dată că dacă tot se chiulește ar trebui să se facă cu folos. Primăverile de licean nu sînt atît de multe și, mai tîrziu, s-ar putea să regreți că ai ascultat mai știu eu ce excrement de formație într-un bar de două parale, în loc să te bucuri de vremea frumoasă de afară. În rest, ce pot să vă urez?! Chiul plăcut, cînd și cum se poate, dar nu exagerați. (Roxana POPA)
Lasă un răspuns