Cine sînt vinovații pentru retrocedările ilegale de păduri?

Controalele de pe Valea Muntelui par fără de sfîrșit. Cel puțin unul dintre ele are, însă, șansa să fie finalizat pînă la sfîrșitul acestei săptămîni. Cel care privește modul în care au fost retrocedate pădurile pe Valea Muntelui pe baza Legii 400/2002, o lege care a fost aplicată doar în patru județe din țară, printre care și Bacăul. Controlul a fost demarat de autoritățile de la București în urma unor reclamații depuse de sătenii de pe Valea Muntelui, în care acuzau modul discreționar în care se făcea împărțeala pădurilor de către primari. Sătenii povestesc că de cum au primit undă verde pentru retrocedări, primarii au anunțat că locuitorii vor fi puși în posesie de la un capăt la altul al satului. „Dar pînă la urma n-a fost așa. A fost tocmai invers. Comisia locală s-a dus în pădure, unde a fost mai bună, după aceea ei au primit pădurea respectivă primii, că după ei au mai luat și alții, cunoștințe de-ale membrilor comisiei, dar numai frumoși (copaci, n.r.), și cei mai urîți au rămas fraierilor. Dar unde mai pui că mai avem și altele. Țiganii din comună care au primit pădure, dar nici nu știu unde este, că au vîndut-o din primărie, la patroni, înainte de a avea acte pe ea”, se spune într-o astfel de plîngere.
O altă reclamație, semnată de 14 săteni, sesizează că, deși pe baza Legii 18 nici o familie nu putea să primească mai mult de un hectar de pădure, în realitate „cei care au avut cunoștințe mai apropiate cu primarul au primit cîte un hectar de pădure de fiecare membru al familiei”, iar o parte dintre localnici nu mai au unde să fie împroprietăriți.

Au vîndut hectarul de pădure cu cinci milioane de lei

De la astfel de reclamații, oficialitățile de la București au demarat verificările privind modul de aplicare a Legii 400, lege pe baza căreia au fost împroprietăriți aproape toți localnicii de pe Valea Muntelui. „Probabil că la sfîrștul acestei săptămîni verificarea noastră va fi finalizată pe Ocoalele Ciobănuș și Comănești. Voi face un raport, dar primele opinii sînt că retrocedările au fost, de fapt, împroprietăriri care nu au bază legală. Cred că ce s-a întîmplat acolo s-a făcut cu bună știință de către cineva care cunoștea istoria împroprietăririlor din zonă. Cunoscînd mentalitatea oamenilor și starea lor de sărăcie, „au fost ajutați” să primească păduri pe care apoi le-au și vîndut direct din primărie contra a cinci milioane de lei”, ne-a spus Costel Girigan, șeful Inspectoratului Teritorial de Regim Silvic și Vînătoare (ITRSV) din Suceava. El ne-a mai declarat că este decis să meargă pînă la capăt cu verificările și să propună și tragerea la răspundere a celor vinovați, comisiile locale de aplicare a legilor fondului funciar.
„Ei spun că au drept bază legală de retrocedare un articol din Legea1/2000. De fapt, nu este vorba de Legea Lupu, ci de o lege votată în mai 2004, care are un singur articol și prin care se prevede că celor care nu au putut fi împroprietăriți la reforma agrară din 1945 să li se acorde terenurile respective în limita suprafețelor disponibile sau despăgubiri. Dacă despre împroprietăririle care s-au făcut după această dată putem spune că au această bază legală, invocată de ei, mă întreb ce jusitificare au pentru suprafețele de mii de hectare pe care le-au dat înainte de apariția acestei legi, repet, în 26 mai 2004”, ne-a mai spus Girigan.

„Sîntem învinovățiți pe nedrept”

De partea cealaltă, primarii din zonă, în calitate de președinți ai Comisiilor locale de aplicare a legilor fondului funciar, spun că acuzele împotriva lor sînt nedrepte. Ei susțin că s-au săturat să fie între ciocan și nicovală, pe de o parte se fac presiuni asupra lor pentru finalizarea procesului de retrocedare, iar pe de alta sînt arătați cu degetul că au făcut acest lucru. „Avem bază legală pentru retrocedare. Problema o reprezintă nu retrocedările, ci defrișările masive. Noi sîntem conștienți că marea majoritate a societăților de pe Valea Muntelui funcționează ilegal, dar nu avem competențe să le verificăm decît pe cele autorizate. Cea mai importantă autorizație este cea eliberată de primărie, este autorizația de funcționare, dar ei nu vin la noi să le ceară și noi nu avem cum să intrăm în curtea lor să le verificăm”, ne-a spus Todirel Drumea, primarul comunei Brusturoasa.
Girigan însă îl contrazice și spune că primarii și poliția din comună sînt cei abilitați să verifice modul de respectare a legilor în comunitățile lor. „Ei pot verifica toată activitatea ilicită din localitate. Dar, chiar presupunînd că n-ar avea voie să intre în curtea gateristului, lemnul pe care îl prelucrează gaterele astea ilegale pe unde ajunge, le pică din cer? Nu cumva trece pe drumurile din comună?”, se întreabă Girigan. Aleșii comunelor spun însă că legile în domeniul infracțiunilor silvice au mari lacune și că acestea le permit oamenilor să-și devasteze pădurile. „De exemplu, pînă în 2004, documentele se eliberau de la Direcția silvică. De anul trecut, însă, se duce oricine la imprimerie, dă comandă de formulare silvice și Dumnezeu cu mila, pentru că în acest fel oricine are acoperire legală pentru transportul de masă lemnoasă.
O altă mare problemă este că pădurile private sînt nepăzite de nimeni. Oamenii au ideea că pînă acum pădurarii au furat cot la cot cu hoții și nu vor să-i mai lase să profite, dar nici nu-i întreabă nimeni pe proprietari de ce nu au contracte de pază”, spune și Toma Spoială, primarul comunei Agăș. El a mai arătat că traficanții de lemne sînt de regulă din alte localități, și că vin în Agăș doar cu scopul clar de a fi furnizori de formulare legale pentru activitatea ilegală pe care o desfășoară. „Iau parchete la licitație și pe baza acestora pot lua documente fiscale și silvice. De fapt, ei cumpără foarte mult lemn de la hoți, se justifică în fața controalelor că au parchete pe care le exploatează și apoi lemnul pleacă din Agăș. Ce rămîne ajunge la firmele arabilor. Se știe, de fapt, că toate aceste firme fantomă sînt mînă în mînă cu firmele arabe pentru care sînt furnizori de materie primă, dar și spălători de documente”, a mai spus Spoială. (Mirela ROMANEȚ)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!