Ciobănașul fără trei sute de oi

Petru DONE

Poartă amîndoi mustață și mai au în comun și pasiunea căreia i s-au dedicat: aceea pentru agricultură. Fiecare în felul său – Nicu Huiban în special cu via, Petrișor Olteanu cu de toate. Deunăzi, am descoperit, însă, că pe Nicu și Petrișor îi mai leagă ceva. O spunea, în felul lui, hîtru, Nicu Huiban, care povestea cum i-a dat, acum cîțiva ani buni, lui Petrișor Olteanu niște cîrlani și s-a tot așteptat să se trezească la poartă cu o turmă întreagă de mioare. Pentru că o oaie face doi miei, unul îl tai, pe altul îl crești și face mai tîrziu și el doi miei… Dar nimic! Petrișor are și el felul lui de a privi lucrurile, tot hîtru, și își contrazice prietenul într-un fel anume, ca și cum ar ști mult mai multe. Dă replică după replică, înnoadă firele unei povești mai vechi și ajungem cu toții al concluzia că bieții cîrlani și-au cam trăit traiul, și-au mîncat mălaiul, au stat la ferma din Răcăciuni a lui Petrișor Olteanu ca în stațiune și s-au dus pe ceea lume după cum le e sortit lor, cîrlanilor. Poveste înduioșătoare, pînă la un moment dat, însă Nicu Huiban are și un pic de fire de visător și rămîne optimist că poate o minune tot se va întîmpla în acest caz și, la un moment dat, se va lăsa de vie pentru sfînta ciobănie, din care mulți s-au îmbogățit, și-au făcut partide și pot ajunge, mîine-poimîne, chiar la cîrma țării. Pentru că în România e posibil orice! it,

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!