Ciobănescul mioritic, cel mai bun prieten al lui Vasile Borș

Vasile Borș, șef de secție la Direcția Servicii Publice a Primăriei municipiului Bacău, a făcut, de peste 12 ani, o adevărată pasiune pentru cîinele ciobănesc mioritic. A fost o pură întîmplare, la început. în 1993, un coleg de serviciu i-a dat un pui din această rasă pe o sumă simbolică. De atunci, Nero a devenit răsfățatul familiei Borș. „A trăit peste zece ani, pînă în 2003. ânțelegea cel puțin 70 de comenzi pe care le executa. Ciobănescul mioritic este unul dintre cei mai inteligenți, dar și dintre cei mai șmecheri cîini. Ca să-și atingă interesul, face orice. Cu Nero am fost și la mare. Era vedeta Litoralului. Am fost cu el și la vreo patru concursuri. De fiecare dată, însă, am luat locul II. Nu i-au dat primul loc pentru că avea mușcătură în clește. Ne-a fost drag la toată familia. După ce a murit Nero, am luat antidepresive două luni. Am avut multă vreme doliu în casă”, povestește Vasile Borș.
Cînd ajunsese aproape la disperare că un alt ciobănesc mioritic nu mai găsește, o cunoștință l-a anunțat că un vecin are un cîine pe care nu-l mai poate ține. „Pe Iliuță l-am luat la vîrsta de un an și trei luni. Acum are doi ani și jumătate. La scurt timp, am devenit prieteni nedespărțiți. âl scot la plimbare în fiecare zi, în parc, cel puțin o oră. M-am chinuit pînă l-am obișnuit cu zgarda. După ce a văzut că aceasta înseamnă să iasă din țarc și să alerge, o acceptă fără nazuri. Stă cuminte și în fața aparatului de fotografiat. Am cu el cel puțin o sută de poze”, mai spune interlocutorul nostru. Astăzi, el va participa cu Iliuță la expoziția chinologică de la Insula de agrement, unde speră să obțină unul dintre primele locuri. (Elena ȚINTARU)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!