Circari de doi bani

Mihai BUZNEA

Odată cu intrarea în Europa, românii își conturează tot mai pregnant identitatea. După valurile de imigranți carpatino-mioritici care, începînd cu anul ’90, au băgat spaima în occidentali cu talentele lor de manglitori, borfași, hoți, șmecheri și alte specialități de acest soi, după aderare s-a instalat o altă modă: cea de artist ambulant, cu varianta sa de efect imediat: circarii. âi întîlnim pe străzile Londrei, dar nu numai. Maeștri în arta improvizației și caricaturizării, se pricep să facă aproape orice: echilibristică, prestidigitație, scamatorii care atrag publicul și-i fac pe spectatori să stea cu gurile ca la dentist. Hyde Park, Podul Londrei și gările de metrou mișună de astfel de artiști liber-profesioniști, unii mai talentați decît alții. Urmași, probabil, ai vestitelor circuri de cîndva – Kluțki, Palladium sau Europa. Recuzita și-o poartă cu ei, încape într-o banală sacoșă de un penny, nu au nevoie de scenă – caldarîmul li-i de-ajuns, și nici de cortină. Totul se petrece „live”, cu casa deschisă într-o pălărie uzată, cu fundu-n sus.

Inventivi și instant adaptabili, acești șmecheri au prins imediat șpilul cu autoritățile care preferă profesiile liberale ale noilor parteneri de coabitare veniți pe malurile Tamisei direct de pe Dîmbovița noastră. Nu le creează obligații prea mari, cu găuri în bugetul comunitar, și-i lasă în voia lor. Iar ei se descurcă cum pot, cu numerele lor senzaționale gen regretatul mare maestru Iosefini. Muzicienii (lăutarii cîrciumilor noastre), cercetătorii (mai ales cei de buzunare) și specialiștii în servicii (măturători de străzi sau spălători de vase) se bucură de aceeași căutare și beneficiază de aceleași privilegii de liberă practică, scăpînd astfel de chinurile obținerii cărții verzi.
Sub soarele generos al Europei Unite și faldurile drapelului albastru comunitar cu cele 12 stele ale sale e loc și pentru români, chiar dacă pentru a și-l găsi trebuie să se dea în spectacol. Așa cum a făcut-o, nu de mult, și o trupă bucureșteană de teatru – mimi, dansatori și cîntăreți – pe largile bulevarde ale Vienei și în fața Palatului Schonbrunn. Doar limbajul artei e universal și nu are nevoie de translatori!… Nemții, cît sînt ei de nemți, au luat-o la freză cu circarii de „alba-neagra”, iar francezii și italienii s-au convins de nenumărate ori de profesionalismul unora dintre imigranții români în varii domenii ce țin de arta improvizației sau, mai direct spus, de iuțeala de mînă și nebăgarea de seamă.
Dacă o ținem tot așa, riscăm ca exodul de artiști ambulanți să ne sărăcească țara de tot, oferindu-le altora plăcerea și încîntarea de doi bani. Ne rămîne, totuși, și nouă, ceva: circul dîmbovițean, cu actorii săi politici și scenariile caragialești de scenă deschisă.
Poftiți la spectacol!…ul se petrece „live”, cu casa deschisă într-o pălărie uzată, cu fundu

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!