Circul foamei

Ștefan RADU

în țara asta, lipsa de cultură politică merge mînă în mînă cu lipsa de educație economică. Obișnuiți, decenii la rînd, să ceară și să li se dea de la „împărăție” ajutoare atunci cînd năpasta îi lovește, românii nu sînt preocupați de protejarea propriilor interese. Astfel, cînd le arde casa, merg la primar și cer locuințe fără să le treacă prin cap că există sisteme de asigurări. S-au înghesuit ca idioții la Caritas, fără să asculte de cei care spuneau că este o escrocherie, iar cînd falimentul a dat peste ei au organizat mitinguri antiguvernamentale (de parcă Executivul i-ar fi obligat să-și ducă banii la Cluj!). Exemplele pot continua, din păcate, la nesfîrșit. în lunile din urmă, se conturează un nou mare scandal pornit din prostia de masă numită supracreditarea populației. Atenți doar la bîrfele de prin revistele mondene, românii nu dau nici o atenție avertismentelor financiaro-economice. Se vorbește de aproape un an despre căderea leului, însă abia acum s-au trezit unii. S-a ajuns la 3,71 lei, curs de neimaginat pentru credulii care prin iunie-iulie 2007 aveau sentimentul că moneda națională va îngropa și dolarul, și euro, și uncia de aur… Cînd le spun unor ca în mai puțin de două luni vom avea o paritate de 3,90 lei la euro, sînt privit ca un nebun. Deja mă aștept, în săptămînile următoare, cînd se va înregistra (matematic vorbind!) un scurt reviriment al leului, să mi se rîdă în față. Va fi momentul de fericire al sinucigașilor…
Nu mă bucur să constat că am dreptate. Mi-am exprimat îndoiala referitoare la mersul economiei românești în fața premierului Tăriceanu. Mi-a răspuns ca unui provincial care habar nu are cît de geniali sînt bucureștenii care se „îngrijesc” de soarta țării. începutul de an 2008 îmi arată criza în care s-a intrat. Bursa nu se mai oprește din cădere, leul s-a jigărit, iar dobînzile cresc (într-o încercare disperată a Băncii Naționale de a limita deficitul de cont curent). Anul trecut, guvernatorul BNR îi sfătuia pe români să mizeze pe leu. Mulți au interpretat spusele lui doar din perspectiva economisirii, nu și a creditării. Momiți cu așa-zise dobînzi foarte mici la valute exotice (franc elvețian, yen etc.), românii s-au împrumutat pe 10, 15 sau 20 de ani, crezînd că „chermeza” din 2007 va continua. Acum, prin devalorizarea leului și creșterea dobînzilor, au devenit sclavii băncilor. Unii nu vor să creadă că există un imens pericol de a fi aruncați în stradă din propriile case. Au convingerea că va veni Guvernul – adică toți contribuabilii – și le vor achita datoriile. Nu cred că se va întîmpla așa-ceva pentru că Bugetul este străveziu. Nici pensiile mărite nu știu cum vor fi plătite în 2009… Ar fi bine să privim ce s-a întîmplat, în ultimul an, în cea mai dezvoltată și mai stabilă economie, cea americană. Municipalitățile au înființat, acolo, în marile orașe, campusuri de corturi în care au fost adăpostiți cei alungați de bănci din propriile lor case (achiziționate cu „credite avantajoase la minut”…). De asemenea, finanțiștii și bancherii din vestul Europei atrag atenția că valul efectelor negative vine și peste bătrînul continent. într-un an electoral precum cel din România nu avem de ce să credem în politici prudente și – de aceea – pericolul accentuării dezechilibrelor macroeconomice este mai real decît oricînd. Nu ne rămîne decît să fim atenți, fiecare în parte, cum ne gospodărim și cum ne ferim de cadourile otrăvite ale băncilor aflate într-o cruntă concurență. Dezlipiți-vă ochii și urechile de la circul politic autohton și apărați-vă interesele! Altfel ne paște foametea și falimentul…nte și – de aceea – pericolul accentuării dezechilibrelor macroeconomice

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!