Cîrpe în loc de pijamale

Bolnavii Spitalului Județean Bacău se plîng că pijamalele pe care le primesc de la garderobă, la internare, arată jalnic. Alții, și mai grav, spun că nu primesc deloc. Asistentele medicale sînt solidare cu bolnavii și recunosc că, „sînt zile întregi cînd pacienții urcă în secții îmbrăcați doar în halat sau chiar dezbrăcați, înveliți doar într-un cearșaf”. Și asta, deoarece firma care a făcut cămășile de noapte nu a ținut seama de anumite necesități ale bonavilor. Unele sînt strîmte la bust, altele sînt foarte scurte sau au mîneca strîmtă. „I-am zis soțului meu să-mi aducă o cămașă de noapte de acasă, că eu nu pot să stau în cîrpa asta. Fata de la garderobă mi-a dat o cămașă care avea mîneca atît de strîmtă, încît nu se putea ridica, și asistenta medicală nu a putut să-mi ia tensiunea sau sînge pentru analize”, ne-a explicat Maria Coman, o pacientă. Medicii recunosc și ei că îi sfătuiesc pe pacienți să vină cu „totul de-acasă”, pentru că rufele din spital sînt bune doar de șters pe jos.

„Pijamalele asta sînt de cînd erau turcii albi”

La Secția de Chirurgie Plastică și Recuperatorie, Geta Craiu, asistenta șefă, afirmă că are „pe secție” pijamale și nu are nevoie de cele de la garderoba de la Urgență. „Aici, oamenii au arsuri sau răni grave. Noi aici avem rufe curate, sterile. La noi, pacienții nu se îmbracă cu alea de la Urgență!”, susține asistenta medicală. Și la etajul II, la Secția de Chirurgie Generală, asistentele medicale spun că au și ele „pe stoc” cămăși de noapte și pijamale, cam vreo 60-70 de bucăți. Acestea sînt date rapid pacienților, pentru că vin de la Urgență, de multe ori, dezbrăcați sau doar într-un halat ca vai de el. Pe lîngă faptul că lenjeria de corp este insuficientă, în majoritatea cazurilor este ruptă și veche. „Pijamalele astea sînt de cînd erau turcii albi! De pe vremea lui tata-mare!”, afirmă una dintre infirmiere. Femeia are și o explicație a faptului că unele bluze de pijama sau cămăși de noapte sînt rupte ca vai de ele: le taie bolnavii cu lama sau cuțitul pentru că mîneca, fiind foarte strîmtă, nu poate fi ridicată ca să se ia tensiunea.

Lenjerie cu termen de valabilitate

O dată pe an, cămășile de noapte și pijamalele foarte rupte sînt date la casare, dar numărul celor noi, care intră în spital, este mult mai mic. „Dăm la casare cîte 20 de pijamale și ne vin noi cam patru – cinci”, zice infirmiera. Aceasta este sigură că toate rufele au termen de valabilitate, de un an, și nu se pot da la casare decît după ce trece anul. „Pînza e foarte proastă. La trei spălări, o cămașă de noapte intră la apă cam cinci numere. Atunci cînd e nouă, este lungă pînă aproape de pămînt, iar după cîteva spălări se face minijup. Nu știu care e firma care le-a făcut, dar și-au bătut joc de pacienți. Să poarte ei ciurucurile astea!”, spune femeia plină de năduf, în timp ce ține în mînă o cămașă de noapte, pentru a ne explica mai bine. în zadar am căutat pe etichetele lenjeriei din spital firma care le-a confecționat. Nici urmă de fabrică de confecții. Pe etichete atît e scris: „Produs destinat Spitalului Județean Bacău”.
Asistentele recunosc că, uneori, mai vin pijamale noi, dar acestea dispar în scurt timp, deoarece unii pacienți sau infirmiere le duc acasă și aduc la schimb altele, vechi și purtate de cînd lumea.

Angajatele de la garderobă merg acasă „însoțite” de purici și păduchi

Angajatele de la garderoba Spitalului recunosc că hainele boschetarilor internați sînt puse la un loc cu ale celorlalți pacienți. De multe ori, acestea s-au trezit cu purici, păduchi sau rîie. Una dintre acestea ne-a explicat că nu a scăpat de „musafiri” pînă nu a dat acasă cu verde de Paris. „Uite așa aveam pe corp niște blînde, și eu, și familia mea!”, ne-a arătat una dintre ele, după ce i-am promis de nenumărate ori că nu îi voi dezvălui numele în ziar. Necazul lor cel mai mare este că, de multe ori, pacienții pleacă cu tot cu pijamale acasă, și ele ies lipsă la inventar. „Am scos bani din buzunar de nu știu cîte ori. Uneori mai rupem cîte o pijama în două și la casare numărăm cîte două, în loc de una”, mărturisește fata.
Am dorit să aflăm și punctul de vedere al conducerii Spitalului, cu privire la cele constatate. Am solicitat în scris să ni se comunice firma care are dreptul să vîndă lenjerie de corp pentru Spitalul Județean și cîți bani s-au plătit pentru cumpărarea hainelor. Singurul răspuns pe care l-am primit prin purtătorul de cuvînt al Spitalului, Natalia Jicmon, a fost acela că, „bugetul pentru anul în curs nu a permis achiziția articolelor de corp necesare bolnavilor și nu s-a organizat achiziția prin licitație, iar necesarul curent este asigurat de stocul existent la începutul anului și prin unele donații sau sponsorizări”. Anul cînd s-au cumpărat ultima oară hainele de spital și dacă acestea sînt în conformitate cu necesitățile bolnavilor sînt două întrebări la care reprezentanții Spitalului Județean au evitat orice răspuns. (Olimpia FILIP)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!