Am decis să mă opresc azi asupra unei alte probleme care îi „frămîntă” pe adoleșcenți zi de zi și care îi aduce în pragul disperării pe părinții lor. E vorba despre activitatea care ocupă „topul” preferințelor elevilor, și anume cititul. Majoritatea dintre noi sîntem cuprinși de un fior rece, amestecat cu o doză de repulsie, la auzul acestui cuvînt; parcă-o și văd pe doamna profesoară cum deschide catalogul lovindu-ne cu „dureroasa” întrebare: „ați citit ce am avut pentru astăzi?…” Și nimeni nu mișcă nimic, care mai de care rugîndu-se în șoaptă să nu fie numit la ascultare. Această activitate a devenit un adevărat chin, nu numai fiindcă am prefera ca în timpul liber să facem ceva cu totul diferit și poate chiar distractiv, dar și fiindcă e teribil de plictisitor, iar, mai presus toate, unele proze îți îmbîrligă creierul, încît orice încercare de a pricepe ceva devine inutilă.
Într-una din emisiunile lui Andrei Gheorghe, el a decis să deschidă acest subiect cu „națiunea”. Evident, au fost foarte puțini cei care au susținut că cititul e foarte benefic și de neînlocuit, pe cînd alții au afirmat că el a fost substituit de alte activități, cum ar fi calculatorul, internetul, filmele care, și ele, au un scop destul de educativ.
E cert că oricine ar prefera să vadă mai degrabă un film decît să citească o carte. Însă prea puțini realizează că, de fapt, cărțile conțin întîmplări și fapte cît se poate de cotidiene, care se potrivesc de minune cu timpurile noastre. Pur și simplu, e vorba de o realitate actuală prezentată în „haine” medievale. Ideile și mentalitatea omului nu s-a schimbat prea mult din secolele trecute pînă în prezent, în continuare fiind supuși acelorași vicii, probleme și întîmplări. Cei care sînt capabili să vadă ceea ce e în spatele rîndurilor, reușesc de multe ori să găsească numeroase răspunsuri. Mulți dintre ei își însușesc anumite teorii sau concepte, reușind în cele din urmă „să-i dea gata” pe toți din jurul lor.
Uite, chiar, acesta ar fi un motiv suplimentar pentru ca mai mulți dintre noi să mai pună mîna pe o carte din cînd în cînd. Luînd însă în calcul statutul filmului în rîndul adoleșcenților, probabil acesta e mai ușor de asimilat, și de aici și preferința pentru film în detrimentul cărții. În plus, e și vorba de ce se poartă. Actori și actrițe cît se poate de simpatici și idolizați, spectacole grandioase ale decernărilor de premii, cum ar fi „Oscarul”, DVD-uri cu ultimele apariții în domeniul cinematorafiei, toate acestea fac cît se poate de palpitantă și atrăgătoare lumea din spatele sticlei. (Noémi CRISTESCU)
Lasă un răspuns