Clovnii circului politic

Ștefan RADU

Miercuri, dl Dinu Patriciu, panicat de sechestrul impus Grupului Rompetrol de către procurorii care îl cercetează, și-a catalogat adversarii care l-au aruncat în această interminabilă anchetă drept clovni politici. Eu nu știu și nici nu îndrăznesc să dau o sentință în cazul domniei sale. însă nu pot ignora unele realități pe care, încet-încet, le vor resimții toți românii. Boala personalizării instituțiilor, afacerilor, partidelor afectează întreaga societate. Ce-ar fi PSD fără Ion Iliescu, ce-ar fi PRM fără Vadim Tudor, ce-ar fi Rompetrol fără Patriciu? în mod normal, răspunsul corect este „ce sînt și-acum”. Numai că noi confundăm liderul cu organizația (politică, socială, economică). De cîte ori a fost convocat la Parchet Patriciu, Bursa de Valori a căzut de parcă rafinăria era încătușată. în plus, autoritățile nu s-au obosit să explice public aspectele acestea. Indiferența cu care tratează instituțiile statului piața de capital și investițiile – în general – este de-a dreptul criminală. Decapitalizarea Bursei este echivalentă cu decapitalizarea unei importante părți a economiei românești, cu scoaterea din circuit a unor imense fonduri care, altfel, ar contribui la modernizare, retehnologizare și – în cele din urmă – la crearea de noi locuri de muncă. Băcăuani au un exemplu clar în ceea ce se întîmplă la RAFO. Anchetarea omului de afaceri Corneliu Iacobov a accentuat presiunea asupra societății petroliere din Onești și a menținut starea de instabilitate. în mediul de afaceri contemporan, imaginea publică și credibilitatea unui agent economic sînt cel puțin la fel de importante precum capitalul, patrimoniul sau calitatea produselor lansate pe piață. Degeaba ai bani în cont și personal calificat dacă asupra ta planează bănuieli grave, de natură penală. în relațiile cu posibilii parteneri de afaceri vei plăti un preț imens. De aceea este absolut necesar ca anchetele ce trenează de ani de zile să fie finalizate, dosarele să ajungă în instanțe și acolo să se dea verdictul corect. Este incredibil că, într-un interval de aproape doi ani, procurorii nu și-au putut contura un punct de vedere legal. Spectacolele de sunet și lumini transmise zilnic de televiziuni de pe la diverse parchete nu ajută societatea românească. Din exterior, sînt convins, lucrurile se văd extrem de confuz. într-o țară în care numărul bănuiților crește continuu, însă condamnările sînt zero, justiția are de dat foarte multe explicații.
Nu despre dreptate este vorba în ceea ce vedem că se întîmplă în România. Mai degrabă asistăm la un război de imagine. Cei anchetați au ajuns în situația că nici nu mai contează dacă vor fi achitați sau condamnați. Fostul primar Dumitru Sechelariu, după ce băcăuanii l-au văzut cu cătușe la mîini, a pierdut, ca identitate politică și publică, tot ce construise într-un deceniu. în acest moment este un simplu justițiabil, iar eventuala sa victorie în tribunal nu-l va ajuta în mod semnificativ. De același tratament „beneficiază”, iată, și Dinu Patriciu sau Ovidiu Tender. Interminabilele interogatorii, declarațiile publice și „mascații” care viermuiesc în jurul lor reprezintă pedepse ce li se aplică înainte de a se pronunța vreo instanță. Oricîte eforturi ar face Adrian Năstase pentru a convinge opinia publică de nevinovăția sa, în acest moment este perdant. A anunțat că își deschide ușile locuințelor sale pentru experții Parchetului. Tardivă, o asemenea decizie, fără semnificație juridică, va fi contabilizată ca o nouă eroare a lui Năstase. Deja a fost pedepsit distrugîndu-i-se efigia de politician atotputernic. Pentru români, cătușele, zeghea, plapuma și pernele aduse la arest sînt imagini ce greu mai pot fi șterse din memoria publică. Asemenea pagube sînt imposibil de cuantificat și mă îndoiesc de posibilitatea ca ele să fie recuperate pe vreo cale. Au stat oameni în pușcărie ani de zile pînă s-a dovedit că erau nevinovați, însă n-am auzit de vreun milițian, procuror sau judecător care să fi trecut după gratii pentru că viețile unor oameni au fost distruse. Cîtă vreme nu există în legislație definită responsabilitatea pentru cel care dă sentințe, abuzul nu poate fi evitat.
„Boală lungă, moarte sigură!” – spune un proverb românesc. Zicerea pare să fi devenit deviza unor procuri din România. „Anchetă lungă, pedeapsă sigură!” – cam asta este tendința. După zeci de interogatorii și repetate arestări preventive nici nu mai contează sentința judecătorilor, indiferent care ar fi ea. Personajele publice sînt scoase definitiv din jocul politic semnificativ. Cui folosește această epurare, fiecare este liber să descopere singur. Pe ansamblu, nu cred că societatea românească are vreun cîștig.rchetului. Tardiv

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!