Competența de partid

Ștefan RADU

Liberal „subțire”, Adrian Cioroianu – ca politician european – s-a aflat, duminică, în postura de a recunoaște că sîntem foarte greu de înțeles de către occidentali. A mărturisit că, în vreme ce unii se bat pentru eliminarea obstacolelor de pe drumul nostru către Uniunea Europeană, telefonul său sună în draci pentru a i se cere informații despre concursurile pentru ocuparea unor posturi de directorași pe la diverse instituții din teritoriu. Oameni competenți, dăruiți profesiunilor pe care le-au îmbrățișat, consideră că fără „binecuvîntarea” de la partid nu are rost să participi la asemenea „ritualuri politice”. Oricît simț al umorului ar avea intelectualul Cioroianu, tot nu a putut ascunde îngrijorarea sa și dezgustul ce-l macină. Cum să găsești semne ale competenței și bunei intenții în „cruciadele postelectorale” ce se repetă la fiecare patru ani?

Sîntem în al doilea an de guvernare al noii administrații centrale și locale și tot nu s-a sfîrșit circul demiterilor și numirilor pe criterii politice la nivelul instituțiilor județene, municipale sau comunale. Numărul frustraților care au lipit afișe pe la diverse formațiuni, cu gîndul la răsplata pe care o vor primi cînd gașca lor va ajunge la putere, este mult mai mare decît l-am evaluat mai an. După ce s-au cam terminat posturile de director, coada la sinecure nu s-a subțiat. în consecință, s-a trecut la atacarea funcțiilor secunde. Și dacă nici așa nu se va rezolva problema, atunci vom asista la lupte acerbe pentru înlocuirea femeilor de serviciu, paznicilor și grădinarilor de pe la școlile rurale. Noroc de lentoarea cu care se derulează acest proces: în acest ritm se termină mandatul, se schimbă garnitura și noii veniți vor trebui să-și facă bagajele pentru a lăsa alți protejați cu carnete de membru să profite de binefacerile accederii la putere.

Sîntem într-o continuă reformă a instituțiilor. Se schimbă ministrul, musai trebui să se schimbe și statul de funcțiuni, și criteriile de evaluare profesională, și regulamentul de ordine interioară… Dărîmăm ce n-am terminat de construit în mandatul precedent. Sisif privește înmărmurit de uimire cum, în ultimii 16 ani, românii au ajuns adepții muncii în zadar. Oricît de priceput și gospodar ar fi un director, în trei-patru ani nu poate face mare lucru. O structură, pentru a fi eficientă și funcțională, are nevoie de continuitate, de stabilirea unor rutine accepate de toți cei implicați. Cînd proiectul se schimbă din mers, în funcție de dorințele ascunse ale unui șef local de formațiune sau din cauza mofturilor unor soacre cu probleme hormonale, rezultatele sînt cele pe care le constatăm la tot pasul. Stabilitatea pe posturile executive a profesioniștilor ar stopa și migrația politică, și idioțenia legislativă. De ce este nevoie de „recomandarea partidului” la un concurs de competență. Dacă preferații sînt atît de proști încît nu pot obține postul doar pe buna lor pregătire, ce caută la conducerea unor structuri publice? Iar dacă sînt într-adevăr competenți, ce rost mai are propteaua politică?! Celebrele versuri „Partidul e-n toate,/ în cele ce sînt/ Și-n cele ce mîine vor rîde la soare” și-au păstrat actualitatea și au devenit expresie a democrației originale de care nu mai scăpăm. Indivizi care evaluați separat nu înseamnă mare lucru în breasla lor au descoperit că apartenența conjucturală la o gașcă ideologică le netezește drumul către atingerea aspirațiilor ariviste de care suferă. Maxima lor fericire este aceea de a fi o zi, o săptămînă, o lună directori, șefi pe undeva, doar pentru a da peste nas celor din jur. Mă mir că partidele nu învață unele din greșelile altora. PSD a pierdut și pentru că a dat satisfacție diverșilor oportuniști și frustrați adunați, la grămadă, sub pulpana social-democrației. în acest moment, partidele din coaliție se încaieră, la Bacău, pentru promovarea sinecuriștilor. Cînd va veni vremea votului popular, mulți candidați vor primi siderați rezultatul nefavorabil de la urne. Mintea de pe urmă nu le va mai fi de vreun folos. Acum își sapă propriile gropi. Nu opoziția este marele adversar al puterii, ci prostia ajunsă strategie de partid. Ea erodează credibilitatea formațiunilor aflate în ringul parlamentar. Și pînă în 2008 nu mai este chiar așa mult de așteptat…i din teritoriu. Oameni compete

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!