Comuna unde istoria este dată uitării de noile generații

în comuna Blăgești istoria se stinge încet și sigur. Dacă înainte de 1990 timpul nu era un dușman de moarte, după acest an lucrurile s-au schimbat. Oamenii nu mai au timp să se adune la șezători ori în fața porții, pentru a mai depăna amintirile, iar tinerii au plecat de multă vreme spre alte orizonturi, în căutarea bunăstării. Și așa, peste povestirile legate de această zonă au început să se aștearnă ceața. Culmea e că, zilele trecute, aveam să aflăm de la Laurențiu Munteanu, primarul comunei, că a fost dus la groapă și cel mai bătrîn om al satului, o femeie stinsă din viață la 98 de ani. Au mai rămas o mînă de creștini, veterani de război, care și-au primit înapoi pămînturile confiscate de comuniști. Prea apăsați de vremuri pentru a-și mai aminti de cele întîmplate în tinerețile lor. Așa că a devenit din ce în ce mai greu să afli cum s-a înălțat conacul boieresc, cum au fost omorîți țăranii la Răscoala din 1907 sau cum s-a înălțat, în timpul lui Carol al II-lea, în cinstea eroilor din primul război mondial, un monument în inima comunei.

Monumentul răsculaților

Pentru că, deși nu e inclusă în manualele de istorie, comuna Blăgești are multe de spus. Dar, din păcate, nu mai are cine să o asculte. Iar tu, ca simpul călător ori amator de povești aflat în zonă, riști doar să privești, fără să înțelegi mare lucru.
în schimb, dacă ai ocazia să dai peste un fiu al satului, poți rememora cîteva ceva dintr-un secol și jumătate de istorie.
Călătoria prin această comună, situată la patru kilometri sud-vest, de orașul Buhuși, trebuie să înceapă cu conacul boieresc, situat strategic într-o zonă de unde vezi Bistrița ca-n palmă. De fapt, fostul conac boieresc, pentru că a devenit, între timp, farmacia comunei. O clădire frumoasă, dar simplă pentru un conac. Zidurile solide, bine întreținute, păstrează și acum aerul răcoros, specific caselor vechi. Din cîte spun oamenii, boierul n-a locuit niciodată aici, lăsînd locul pentru arendaș. Un arendaș nu tocmai iubit de oameni, dacă e să privim, mai în vale, monumentul înălțat în cinstea țăranilor omorîți la 1907. „Oamenii au plecat revoltați din Valea lui Ion și din Buda. Au ajuns în fața conacului de la Blăgești și i-au dat foc cu tot cu arendaș. A venit însă un colonel cu soldați și i-a împușcat pe cîțiva dintre ei, chiar aici, în centrul comunei”, ne-a explicat primarul Munteanu. în cinstea lor a fost înălțat un monument, la împlinirea a 50 de ani de la evenimentele din 1907. Situat în curtea grădiniței din Blăgești, monumentul este privit, acum, fără prea mult interes. Mai ales de cei mici. Bătrînii își mai amintesc de acel an 1957, cînd a avut loc o activitate școlară specifică, cînd s-a cîntat și s-au recitat poezii. Din păcate, amănuntele au început a se șterge din mintea oamenilor. „Mihăiță Dumitrache, Iordache Ciubotaru, Alexandru Lipoveanu, Ștefan Culbeanu, Neculai Sandu, Ion Boatcă, din comuna Blăgești, Valea lui Ion, Șipote și Buda, care s-au ridicat împotriva jugului burghezo-moșieresc”, stă menționat pe placa memorială montată în 1957. Dincolo de conținutul specific, purtînd amprenta anilor de îndoctrinare comunistă, rămîne un remember, 1907.

Carol al II-lea a supraviețuit sub comuniști

Mult mai interesant este monumentul eroilor, înălțat în 1938, în cinstea celor omorîți în Primul Război Mondial. Situat într-o grădină curată și îngrijită, a răzbătut în mod miraculos prin cei 50 de ani de comunism, fără a i se fi șters o literă din textul înscris pe frontispiciu cu vopsea neagră. „Acest monument este construit în anul 1938, sub domnia majestății Sale Carol al II-lea, regele României și ministru de finanțe domnul Mircea Cancicov din Bacău. Monumentul acesta este construit prin munca și inițiativa comitetului de donații făcute de văduve, invalizi și populația din comuna Blăgești”, se menționează pe monument. Pe o altă fațetă, este pomenit numele domnului colonel Ioan Minescu, prefectul județului Bacău. întrebați cum de s-au păstrat, în timpul comunismului, nume precum cel al lui Carol al II-lea, oamenii dau din umeri. „Nu știu. Probabil nu i-a interesat. Sau n-au citit textul. Altminteri, nu știu ce să zic”, ne-a răspuns Tudorel Boboc, unul dintre oamenii din sat.
Un alt punct de referință pentru Blăgești este bisericuța de lemn, situată în cimitirul de la marginea comunei. Din cîte se vede, pe la 1890, sătenii de la Blăgești s-au adunat, au pus mînă la mînă și au înălțat un lăcaș de cult în cinstea „Sfinților Voievozi”. Este o bisericuă modestă, construită, cu siguranță pe măsura puterii economice a creștinilor din zonă, fapt confirmat și de plăcuța așezată deasupra ușii de la intarea în pridvor. Aici apar numele preoților D. Grosulescu și Ion Bocescu, care au înălțat poarta spre cer cu „sprijinul obștii”. La biserica din cimitir nu se mai fac astăzi decît slujbele pentru pomenirea morților. în rest, oamenii se adună la rugăciune la o altă biserică din sat.
La cîțiva kilometri de Blăgești, în Valea lui Ion, se mai păstrează, spre memoria viitorului, numele reputatului istoric și critic literar Ion Rotaru, care a văzut lumina zilei în acest sat. Iar istoria continuă să fie scrisă în această comună băcăuană. (Ionuț BARBU)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!