Condițiile din Spitalul județean măresc suferința pacienților

Bolnavii internați în Spitalul Județean se plîng de condițiile de spitalizare. Un raid prin saloanele unității medicale și discuțiile cu pacienții pun pe tapet toate problemele unui sistem sanitar falimentar. Bolnavii se plîng de paturi, de saltele, pijamale, tacîmuri, de mîncare, de lipsa de medicamente, de mîncarea de spital. Ei au însă și o mulțumire, că sînt tratați cum trebuie de cadrele medicale.

Nimeni nu își dorește să ajungă pe patul de spital. Boala ne înspăimîntă pe toți, dar atunci cînd nu poate fi evitată alergăm într-un suflet la medic să ne internăm. Condițiile din spitale sînt însă departe să aline durerea oamenilor. Am ales la întîmplare saloane din secțiile Spitalului Județean Bacău, în care am intrat și am stat de vorbă cu pacienții. Oamenii s-au prins imediat la discuție și și-au spus ofurile. Alții s-au temut să se plîngă.

„Ne-am săturat să căutăm medicamente și să stăm la cozi”

Cea mai mare nemulțumire a bolnavilor este cauzată de cozile din farmacii. Și pe patul de spital, oamenii își amintesc cu durere de calvarul prin care trec să își ia din farmacie tratamentul prescris de doctor. „Nici la noi în sat nu sînt medicamente. Și zici că acolo e puțină lume, dar, dacă nu fugi pe data de întîi a lunii, trebuie să mergi la Bacău”, ne-a spus o pacientă cardiacă. Alți bolnavi se plîng că și în spital trebuie să își cumpere medicamente, pentru că în unitatea medicală nu sînt. „Asistenta m-a sfătuit să îmi cumpăr branulă albastră că e mai fină și nu îmi nenorocesc venele cu ea. Astea din spital sînt mai butucănoase și, oricît de pricepută e asistenta, tot riști să te învinețești”, ne-a povestit o altă pacientă. Oamenii se tem să își dea numele. Știu că mai au destat cîteva zile bune în spital și se tem să nu piardă și ultimul lucru bun: atenția cadrelor medicale.
în ciuda lipsurilor, oamenii înțeleg că vinovați nu sînt doctorii. „Condițiile pe care ni le oferă în spital sînt în funcție de buget. Dacă nu se dau bani, ei de unde să ne ofere condiții? în ultimii trei ani am fost internată de nenumărate ori și, oricum, lucrurile s-au mai ameliorat”, ne-a declarat Valentina Oprișan, de 69 de ani. O colegă de salon sare imediat: „Cum e bine, doamnă, în spital, că ieri te plîngeai de mîncare? Nu spuneai că supa e aceeași cu cea de alaltăieri?”. „Nu e bine domnule, dar nu avem ce face. De acasă trebuie să îți aduci pijamale, tacîmuri, prosop, farfurie, cană, că nu poți mînca cu ciobiturile astea de aici”, sare iritată altă bolnavă. O întreb cum se numește, dar sare ca arsă prima interlocutoare care a refuzat să își spună numele. „Ce rezolvă asta, credeți că, dacă ne plîngem noi, mîine curg banii? Da’ nici așa cum zice doamna nu e bine, că aude Cinteză și taie și din puținul ăsta pe care îl dă. Unde se duc banii noștri, pe care îi dăm la sănătate?”. Femeia stă puțin pe gînduri, apoi îmi spune cînd dau să plec din salon. „Mă numesc Daniela Rotaru și am 41 de ani. Să de-a Domnu’ să se schimbe ceva, dar deocamdată, astea sînt condițiile și sîntem mulțumiți că măcar asistentele și doctorii au grijă de noi așa cum trebuie. De ei nu ne putem plînge”, ne-a spus femeia.

Să stai cîte doi în pat a devenit deja obișnuință

Bolnavul din spital are parte și de o altă suferință. Dogoarea de afară se resimte din plin și în saloane, care s-au transformat în adevărate saune. Și unde mai pui că, pe deasupra, în unele secții, bolnavii stau și cîte doi sau trei în pat. Așa se întîmplă la Cardiologie, Neurologie sau Medicală, secții la care adresabilitatea este meru foarte mare. După ce căldura din salon te macină, mai ești nevoit să suporți și căldura corpului colegului de pat. „Eu m-am internat ieri. Mi-au spus că trebuie să stau cu un alt bolnav în pat și am acceptat. Ce să fac? Trebuie să fiu supravegheat și tratat în spital . Normal că sîntem nemulțumiți de condiții, dar nu avem ce face. Nici mîncarea nu este bună, dar primim de acasă. Ieri ne-au dat o supă fără nici un gust și un fel de ciulama de pasăre cu o aripioară. Ne-au dat și desert, o napolitană”, ne-a spus și Mihai Roșca, de 53 de ani.

Directorul Leonard Roșu a refuzat să ne însoțească la prînzul bolnavilor

Nu cu multă vreme în urmă, medicul Leonard Roșu, director general la Spitalul Județean, ne propunea ca, într-o zi oarecare, aleasă de noi, să mergem împreună să vorbim cu bolnavii, chiar la masa de prînz. Directorul Roșu a refuzat, însă, raidul prin spital. „Merg oricînd să vedem ce ajunge pe masa bolnavului, dar nu cu dumneavoastră. Ziarul poate trimite orice alt coleg și, cînd vrea acesta, vom merge în saloanele alese de jurnalist”, ne-a declarat medicul Leonard Roșu.
Pînă cînd însă directorul general va merge să vorbească despre meniu cu bolnavii, poate află de la noi că acesta nu este deloc pe placul lor. Ieri, de exemplu, la masa de prînz s-a mîncat ciorbă de legume și iahnie de fasole. Supa de legume a fost pe masa tuturor bolnavilor, dar felul doi a fost schimbat în funcție de regimuri. A fost miercuri și a fost post pentru bolnavii care nu trebuie să urmeze un regim special și mănîncă la comun. Bolnavii de diabet au primit rasol de pasăre cu garnitură de mazăre, iar cei cu boli speciale, fasole verde cu carne de pasăre. La desert s-au dat biscuiți. Ne-am uitat și noi în farfuria unui bolnav. Supa era o zeamă lungă, prin care orcît ai fi dat cu lingura, nu gaseai urmă de legume. Rasolul era o fiertură de gîturi, coaste și alte părți fără carne dintr-un biet pui, iar sosurile un fel de făină fiartă, cu ceva suc de roșii. (Claudiu TĂNĂSESCU)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!