Ștefan RADU
Aflu că în campania care tocmai a intrat în prelungiri unii gîdilitori au făcut eforturi supraomenești pentru a pipăi electoratul în zonele sensibile. Numai că în locul hohotelor de rîs, „masorii politici” au primit drept răsplată un șut electoral. Băcăuanii – deocamdată – nu s-au dovedit a fi gîdilicioși, ba chiar au o anume repulsie față de avansurile demagogice. Aud că – mai nou – s-a schimbat registrul: umblă agenții de campanie să-i identifice pe cei cu datorii la asociațiile de locatari pentru a-i amăgi cu achitarea sumelor restante contra unui amărît de vot… Plînsete, lacrimi de crocodil, însă tot la pomană au rămas. Sîntem considerați, oare, un oraș de cerșetori, gata să ne vindem pentru cîțiva bănuți?! Acesta este municipiul european promis, devenit – iată – tîrg de carne vie și conștiințe pătate? Este adevărat că s-au plantat flori și s-au reparat trotuarele din centru; însă chiar asta era datoria Primăriei. Nu-i nimic extraordinar că din taxele și impozitele plătite de noi s-a făcut curățenie. Așa și trebuia! Problema este – dacă este! – cu ce costuri? Cînd ai miliarde la dispoziție – bani încasați de la populație – faci de toate. Doar dacă ești imbecil, uiți să strîngi gunoiul și să mai așterni cîte un covor asfaltic… Însă oricît de bine ar arăta orașul, eu – ca băcăuan – nu vreau să fiu considerat nici sluga cuiva, nici să mi se ceară să le fiu recunoscător celor puși să gestioneze averea noastră cumună. Bacăul – ca și întreaga Moldovă – nu este al unui grup de interese care învîrte afacerile pe bani publici, sub acoperirea unor legi și acte normative votate la ordin. Orașul este al oamenilor care vor o viață normală, în respect pentru semeni. Și Hitler a făcut primele autostrăzi din Germania (și astăzi se circulă pe ele), a plantat flori și a vopsit gardurile. Însă i-a urît pe oameni pînă la crimă. Nu pomenile aruncate, în scîrbă, din fuga „merțului” sau plicurile cu recompense pentru cei care au gîdilat unde trebuie și cînd trebuie înseamnă democrație. Umilirea prin aducerea cetățeanului la statutul de cerșetor este acțiunea politică cea mai cinică din cîte se pot imagina. Odată și-odată trebuia să provoace revoltă…
Pe neobservate, m-am trezit că trăiesc într-un oraș în care tind să aibă dreptul la existență doar două categorii de locuitori: stăpînii (o adunătură de profitori) și slugile (cei mulți și speriați de aroganța noilor vătafi). Pericolul încă există. În perioada rezervată campaniei pentru turul doi, în culisele partidelor se va vinde și se va cumpără orice. Componențele consiliilor fac obligatorii negocierile. Se vor propune fel de fel de alianțe care să asigure dominația locală. Dacă votul a exclus – aparent – din joc unele grupuri de interese, atunci se vine cu bani. Consilierii sînt oameni și ei! Iar votul este secret… Așa că valizele cu valută vor sta la dispoziția celor grăbiți să-și vîndă sufletele împotriva voinței electoratului. Unii în secret, alții pe față vor trece dintr-o tabără în alta. Să nu uităm că legea referitoare la migrația politică nu intră acum, imediat, în vigoare. Mai este vreme ca trădătorii să-și joace rolurile. De-abia la începutul lui iulie vom ști dacă semnalul transmis de alegători a fost recepționat corect și administrat cinstit de către politicieni. Jocurile personale sau de grup pot să ne aducă la punctul de unde credeam că am evadat. La Bacău, dacă este să analizăm corect, negocierile sînt arbitrate de către Partidul România Mare. Această formațiune are, acum, o șansă pe care nu a visat-o vreodată: poate demonstra că este parte a opoziției democratice, că a aderat în totalitate la principiile democrației, că a devenit un partid modern, cu o doctrină națională în sensul acceptat de Europa. Dovada că într-adevăr s-a petrecut o schimbare de esență în interiorul PRM va fi opțiunea – la Bacău și în țară – pentru o alianță care să respecte dorința surprinzătoare exprimată prin vot de către electorat. În caz contrar, să se pregătească pentru o replică neiertătoare la alegerile generale… Oricum, nu mai are nimic de pierdut: poate doar dreptul la existență pe eșichierul politic românesc. Mingea este în terenul propriu…
Lasă un răspuns