Ștefan RADU
Cînd au apărut primele informații despre ciomăgirea unui secretar de stat de către niște derbedei de la SPP nu m-am mirat prea tare: la cum se face selecția „boddyguarzilor” de pe la noi mai bine să nu ai de-a face cu ei… Mult mai interesant mi s-a părut a fi faptul că demnitarul-victimă conducea un Trabant! În primul moment am crezut că este o glumă, un scheci ieftin, bun de lansat în campania electorală. Cine Dumnezeu a mai pomenit, în România de astăzi, pe cineva cu funcție care să nu aibă 4X4 cu șofer în dotare?! Cred că agresorii lui s-au enervat cumplit abia cînd li s-a spus de cine s-au luat. Încep să-i înțeleg pe politicienii de pe la noi care, după ce se strecoară în Parlament la adăpostul unor liste fără identitate, au ca primă grijă achiziționarea (din modesta lor indemnizație și numai din ea!) o mașină cu care să rupă gura electoratului. Altfel, le rup SPP-iștii oasele ori de cîte ori îndrăznesc să intre pe ușa Senatului…
Chiar dacă evenimentul este de un imens absurd și a mobilizat diverse instituții pentru a fi anchetat și analizat, adevăratul scandal abia acum se prefigurează. Un adjunct de comandant al unei poliții de provincie este destituit de mai marii din Ministerul de resort pentru că a îndrăznit să se lege de loazele bătăușe. Din perspectiva unui chestor care încă se crede general (i-au intrat în claviculă gradele primite în miliția lui Ceaușescu), comisarul implicat în ancheta celor doi infractori avea obligația să țină „la secret” datele despre angajații SPP. Ceva nu este în ordine. Bătăușii erau în timpul lor liber (chiar dacă au încercat să-i aburească pe polițiști cu un ordin de serviciu „expirat”), s-au dovedit lași (pentru că au părăsit locul conflictului), se distrau pe bani primiți salariu de la buget și – deci – eu, cetățean plătitor de biruri, am dreptul să știu căror derbedei le plătesc leafa. Apoi, chiar victima era o persoană publică. Și în condițiile în care comisarul acum sancționat ar fi refuzat dialogul cu presa, date despre faptele mardeiașilor ar fi ajuns la jurnaliști prin intermediul celui agresat. Polițistul și-a făcut doar datoria, iar modul în care a acționat a adus un plus de imagine pozitivă instituției sale (și așa înjurată de toată lumea). Chestorul a uitat, poate, că Poliția a fost demilitarizată și a trecut în slujba comunității. Polițiștii sînt funcționari cu statut special și au obligația de a răspunde la întrebările cetățenilor. Singurele secrete sînt cele legate de siguranța națională. De cînd au devenit doi bătăuși subiect de siguranță națională?! Sau poate dl chestor are niscaiva datorii pe la părinții infractorilor? Vrea să dea un exemplu angajaților din acest minister pentru a nu mai îndrăzni să-și facă datoria corect? Așa se explică, poate, indecizia unor polițiști atunci cînd trebuie să intervină la un eveniment. Pe principiul „dai în mine, dai în tine, dai în fabrici și uzine!”, agenții preferă să-și apere propria lor piele de istericalele șefilor. Îmi povestea un fost angajat al Serviciului Rutier că după ce a suspendat carnetul unui șmecher obișnuit să ignore semaforul, a ajuns la un post de Poliție comunal, pe motiv că populația este mai mică și nu va mai confunda „personalitățile”. De ce să ne mirăm, atunci, că fiecare parchează după cîte pile are sau că au dispărut dispozitivele de blocare a roților?! Primăria Bacău poate să scoată de pe stîlpi majoritatea semnelor de circulație pentru că oricum nu verifică dacă sînt respectate… La doi pași de sediul Poliția județeană este o barieră. Cînd se ridică, totul devine un infern. Nu se dă nici o prioritate, șoferii înjură și claxonează în disperare, însă polițiștii stau ascunși prin birouri. Mai simplu ar fi să se doteze cu un mers al trenurilor (sau să sune la Gară) și să iasă în stradă, prin rotație, exact la momentul potrivit. Tot se plîng că au fonduri insuficiente: dacă ar da amenzi două zile pe săptămînă, ar depăși orice buget visat.
Dacă se va dovedi că demiterea comisarului s-a făcut doar pentru că a informat corect publicul care îi plătește uniforma, atunci va fi cazul ca unii chestori să dispară din peisaj. Cu asemenea ordine interne nu luptăm împotriva corupției și nici nu avem ce căuta la masa tratativelor cu Uniunea Europeană. Și de o sută de ori dacă schimbăm uniformele, pare-se că neuronii de milițieni dipar ultimii…
Lasă un răspuns