Contrapunct

Proteste tardive

Amicul Viorel Giurgiu, inginer silvic pensionar, mă oprește: Ai citit în ziar? Comăneștenii au ieșit în stradă pentru a bloca exportul de lemn în țările arabe. Dar e tardiv. De ce n-au ieșit atunci cînd au văzut că jaful pădurilor noastre e un fapt strigător la cer? Doar exploatarea asta nemiloasă a lemnului din pădurile de pe Valea Muntelui e de pe la mijlocul anilor ’90, de cînd scriam, împreună, articole după articole atrăgînd atenția asupra acestei adevărate crime ecologice.
Inginerul Viorel Giurgiu – un tip considerat „excentric” -, a fost și rămîne un mare iubitor al pădurii. De altfel, și meseria îi este apropiată de pădure, dar meseria lui e dublată de ceea ce s-ar putea numi „patriotism”, fără a greși cu ceva. Intr-adevăr, prin anii ’90 scriam, în publicațiile băcăuane, articole sub generice precum „Jaful pădurilor”. Dar cine să ia în seamă condeiul unui individ care n-avea ce face decît să „zgîndăre lucrurile” – după cum mi-a reproșat cineva!? Așa că „inițiativele locale”, dublate apoi de arabii care au venit și au plătit ca să ne distrugă pădurile, au generat un fenomen fără precedent: raderea, de pe suprafața pămîntului, a unei bogății cu care, înainte, ne mîndream și ne căpătuiam. Eu nu scriu din auzite! Am participat – cu condeiul, desigur – la construcția unor importante obiective industriale – fală a economiei județului Bacău. Județ care, dacă cumva n-am uitat, era – din punct de vedere economic – pe un loc superior între județele țării. La Comănești, marele combinat de industrializare a lemnului era o emblemă pentrru industria forestieră din România. Din nenorocire, politica antinațională dusă de guvernanții de după ’89 a determinat distrugerea acestui combinat în care munceau cîteva mii de oameni. Acum, comăneștenii au ieșit în stradă mărșăluind pentru „interzicerea exportului de material lemnos în țările arabe”. Am citat dintr-o știre apărută într-un cotidian regional al Moldovei. Și tot din această informație: „Oamenii de pe Valea Muntelui (…) sînt nemulțumiți de faptul că lemnul este exportat în formă brută în alte state și nu se prelucrează în țară, putîndu-se astfel oferi locuri de muncă celor din zonă”. Fostul combinat – „pus la pămînt” de politica de după decembrie ’89 – tocmai acest lucru oferea: locuri de muncă. Și nu doar atît. Pentru cei tineri, voi adăuga că atunci cînd a fost construit combinatul, această construcție era rodul politicii de valorificare superioară, la noi în țară și în folosul nostru, a materialului lemnos. Aici, la Comănești, de unde, acum, pleacă peste hotare lemnul „de pe picior”, se fabricau mobilă ce se exporta în țări precum Germania, Rusia, Franța etc, apoi plăci fibrolemnoase, plăci aglomerate din lemn, apoi tot felul de produse „minore”, cum erau cuiere, uși ș.a., ș.a. Dar nu numai la Comănești funcționa un mare combinat de industrializare a lemnului. La Bacău, dacă vă mai amintiți, era un combinat asemănător. Cînd am trecut, cu vreo doi ani în urmă, spre Moinești, m-am speriat. Combinatul acesta parcă trecuse printr-un bombardament. Doamne, ce jalnic arăta!…
Acum, iată, ieșim în stradă pentru a bara o politică nenorocită, lipsită de cea mai mică responsabilitate pentru oamenii locului, pentru viitorul țării. Guvernanții se crămăluiesc de nu mai pot, că uite unde am ajuns, adică din țară care ne mîndream cu o industrie forestieră excepțională, într-o țară care vinde pădurile distrugîndu-și propria industrie de prelucrare superioară a acestei inestimabile bogății naturale.
Degeaba mărșăluiesc comăneștenii! Răul e făcut. O să mai curgă multă apă pe Trotuș pînă ne-om redeștepta. Și, atunci, o vom lua de la-nceput. Pentru că așa sîntem noi, românii: blestemați de soartă… (Eugen VERMAN)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!