Contrapunct

Obsesia florilor

Eugen VERMAN

Cineva spunea că natura ne-a dat florile ca să ne arate cît de mult ne iubește. Sublimă idee! Cu nevinovata completare că, răspunzînd acestei iubiri, omul e dator să o „potențeze” prin activitatea sa, să facă astfel încît, peste tot, florile să domine universul în care trăim. Am întîlnit astfel de oameni într-un oraș din îndepărtata Canadă, oraș numit Brampton, unde florile au devenit, pentru absolut toți locuitorii – peste trei sute de mii – o autentică obsesie. De fapt, cu aproape două sute de ani în urmă primii doi englezi care au ajuns pe aceste meleaguri au înființat o… florărie. Cel puțin așa spune istoria orașului. Așa s-a întîmplat că dragostea pentru flori, ai zice, se transmite… genetic. Mai întîi, că toate intrările în oraș sînt însemnate cu ample și minunate „covoare” florale. N-am văzut pe nicăieri astfel de minunății. E foarte greu de descris imaginea aceasta absolut binefăcătoare pentru suflet, căci aceste măiestrite întinderi – nu greșesc atunci cînd spun întinderi – par a fi desprinse din visele frumoase ale oricărei ființe omenești. Pînă și denumirea localității – Brampton – e „scrisă” cu flori! în oraș, marile bulevarde parcă sînt… cărări printr-un cîmp nesfîrșit de flori… Iar asta nu spune mai nimic pe lîngă ce se poate vedea la fiecare casă și bloc de locuințe, pe marginea trotuarelor. Aici, o întrecere pasionantă și pasionată între cetățeni a dat naștere unor universuri inconfundabile și, în același timp, foarte comune. N-am numărat cîte magazine de flori sînt în oraș, în schimb pe unde am fost am văzut, febrili și entuziaști, zeci și zeci de oameni alergînd și cumpărînd răsaduri de flori. între aceștia, și copiii mei care, parcă uitînd de unde vin, s-au integrat, cu o ambiție pe care nu le-o bănuiam, în această „întrecere” nedeclarată, dar trăită intens și frumos. Era la sfîrșit de aprilie, vremea se încălzise, iar soarele – vesel și autoritar – parcă invita oamenii la această operă reluată, cu obstinație, în fiecare an la acea vreme. Astfel, în fața casei, dar și pe laturile ei exterioare, s-au săpat straturi, s-a afînat pămîntul și s-au plantat trandafiri, lalele, crizanteme etc. etc. Iar cînd toate aceste dovezi ale dragostei naturii pentru noi au început să-și răsfețe frumusețile, totul a devenit minunat, totul a devenit ca într-un basm frumos…
… Mi-am amintit cele de mai sus chiar acum, la această vreme de primăvară, în cartierul meu, în orașul meu. M-am bucurat cînd i-am văzut, de exemplu, pe soții Constantin și Elena Butnaru – el, salariat la „Avioane”, ea, la „Agricola” – vecini de-ai mei, în fața blocului lor din strada Dumbravei, lucrînd o zi întreagă la curățatul spațiului verde și la întreținutul florilor perene. Sînt, din fericire, multe exemple de acest fel în orașul nostru Bacău, aflat la mii de kilometri de orașul canadian Brampton. E foarte frumos în centrul urbei, primăria dînd dovadă de dragoste pentru frumos. După cum sînt minunate balcoanele acelea de la blocuri, în care ghivecele cu flori degajă o bucurie aparte. Merită toate laudele acele gospodine sau acei locatari pentru care florile înseamnă foarte mult… Dar, pot, oare, să scriu despre o ” obsesie a florilor ” în rîndul tuturor locuitorilor din Bacău? Sau, măcar, în rîndul marii lor majoritățI? Din păcate, nu. Există chiar străzi cu nume de floare – Lotusului, Ghioceilor, sau chiar Florilor – pe care spațiile verzi care însoțesc trotuarele arată jalnic, iarba crește în smocuri, așa, la voia întîmplării, iar de plantat de flori – nici vorbă! O „dulce” indiferență se face simțită vizavi de aceste spații, așteptîndu-se ca doar primăria să vină și să sădească flori, să le întrețină, iar unii dintre noi să-și facă buchete și să le ducă în casă… Aș fi un idealist sadea dacă aș crede că toată lumea asta de circa două sute de mii ar planta flori! Aș fi un idealist sadea dacă aș crede că toată lumea asta ar manifesta pentru florile plantate aceeași grijă pe care o poți avea pentru un copil drag! Nu știu dacă vreodată voi putea vedea la noi ceea ce se poate vedea în Brampton, sau Toronto, sau Mississauga… Ar fi prea mult ! Dar, măcar să se respecte eforturile edililor orașului și, de ce nu!?, aceste eforturi să fie continuate cu eforturile cît mai multor concitadini. Tot ar fi ceva…orii – peste trei sute de mii – o autentică ob

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!