Contrapunct

„Curat și verde”

Eugen VERMAN

„Clean & Green” – e, în englezește, sloganul pe care-l întîlnești, la tot pasul, înscris pe panouri plantate prin parcurile și aleile orașului canadian Brampton. Și, imediat constați – mai ales străin fiind și, mai ales, din România – că locuitorii acestui oraș fac o autentică obsesie din a-și păstra urbea cît mai curată, cît mai… verde. Problema e de conștiință cetățenească, e înrădăcinată adînc aici – de altfel Brampton e recunoscut, și pe plan național, drept „Oraș al florilor” – cu toate că, anual, în această parte a Canadei se stabilesc noi locuitori veniți din toate colțurile lumii, inclusiv din România. Ba, aș zice, cei nou veniți sînt mult mai exigenți, mult mai entuziaști în a păstra și a dezvolta o stare de spirit statuată organic… Am citit, miercuri, 26 septembrie a.c., în „Ziarul de Bacău”, despre intenția – salutară – a Consiliului Local, a Primăriei, de a da o hotărîre privitoare la păstrarea curățeniei orașului de către proprietarii animalelor de companie. Așa mi-am amintit de orașul Brampton, de experiența mea personală vizavi de patrupedul numit „B”, sau „Mister B”, cum i-am spus eu imediat, acesta fiind un cîine asemănător ciobănescului nostru mioritic, adică foarte prietenos și foarte deștept. Cu el m-am împrietenit imediat, de el am avut grijă din iunie și pînă în septembrie 2006. în „Calvert Park” – areal întins, aproape sălbatec, de-alungul lui Etobicoke Creek, pîrîu năvalnic și zglobiu- în acest parc, spun, mergeam nu numai eu cu B, erau, acolo, mulți oameni cu cîinii lor la plimbare, cîini de toate rasele, mai blînzi sau foarte „arțăgoși”, dar nicăieri, pe alei sau prin iarbă, n-ai fi întîlnit vreo urmă de excremente cum se găsesec la noi pe aleile sau prin spațiile dintre blocuri sau de la marginile trotuarelor. Ai mei mă „instruiseră” cu toată seriozitatea, încît, dacă n-aș fi curățat imediat locul…, cerul mi-ar fi căzut în cap, nu alta. Mai mult ca sigur, chiar dacă n-aș fi fost „instruit” și dotat cu trei, patru sacoșele speciale, tot aș fi respectat regula, pentru că toți oamenii aceia strîngeau „urmele” și le aruncau în coșurile special plantate în parc… Gestul de a strînge excrementele animalului de companie era ceva firesc, automat, aș spune, făcut nu din constrîngere sau cu scîrbă, ci din conștiință, cu grijă pentru curățenia și verdeața și aerul acela pur din parc… încît acum, cînd îmi amintesc acele momente, cu plăcere și o anume nostalgie, îmi spun că măsura preconizată de Autoritatea noastră municipală este absolut binevenită. Chiar aici, în preajma blocului în care locuiesc, am un vecin pe care-l văd, zilnic, cu cîinele său frumos și foarte dezinteresat de persoana mea. Chiar dacă, nu o dată, am călcat, distrat fiind, pe excrementele patrupedului… Cînd i-am atras atenția amicului și i-am povestit, chiar, de ceea ce e prin Canada, el mi-a răspuns rece: „Aia-i țară civilizată… La noi, trebuie să mai treacă ani…”ut în cap, nu alta. Mai mult ca sigur, chiar dacă n-aș fi fost „instruit” și dotat cu trei, patru sacoșele speciale, to

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!