Eugen VERMAN
Am primit – nu de mult – o carte de la preotul dr.Nicolae Hurjui și asta m-a bucurat foarte mult. Mai ales că era într-o zi binecuvîntată de Duminică și părintele o avea în Altar și de-acolo mi-a înmînat-o. Cartea – am înțeles că e a doua scrisă de acest preot, pe care-l prețuiesc foarte mult, deși n-am avut, încă, ocazia să stăm mai îndelung de vorbă – e o monografie istorică și-i doresc să nu fie și ultima. Mai ales că ea, această carte – intitulată „Satul Horgești Bacău și Biserica «Sfinții Voievozi». Pași spre veșnicie” – se vede că e scrisă cu un condei exersat, exigent și ambițios, în același timp, altfel spus, de un condei cu harul scrisului. Am citit-o imediat și, prima impresie, plăcută și optimistă, pentru mine, ca sociolog „la bază”, e că monografiile „serioase”, altfel spus științific elaborate, nu s-au pierdut pe drumul deschis de Dimitrie Gusti, în prima parte a secolului XX, că monografiile descoperă o istorie, consolidînd-o și dezvoltînd-o și punînd-o în atenția colectivă pentru veșnicie. Am fost de multe ori la Horgești, în acest sat românesc „așezat în partea Estică a județului Bacău și a rîului Siret” – cum notează autorul -, am scris multe reportaje de aici, am cunoscut oameni deosebiți, născuți și crescuți aici, dar – ignoranța mea! – n-am știut mai nimic despre Istoria sa atît de bogată și atît de trimisă în timpuri care au depus, de-a lungul secolelor, autentice straturi de cultură și civilizație definitorii, la scară ontologică mai amplă, pentru noi toți, cei care viețuim în această parte a țării. Copil al acestui binecuvîntat sat, părintele Nicolae Hurjui a cutreierat cîmpiile și dealurile și s-a scăldat în rîul Răcătăului, fibra sa se trage din acest pămînt de legendă, a pornit, în drumul vieții, dintr-o familie de oameni simpli – am privit fotografia tatălui său, Nicolae Hurjui, îmbrăcat în costum popular, și atunci m-am gîndit și la tatăl meu și inima mi-a vibrat, căci părinții noștri, ai celor de la țară sau ai celor din tîrguri, sînt tot atît de frumoși și simpli în suflet și la port, și cuminți în bunătatea și sfințenia lor, cu care și-au început, în fapt, și Marea Plecare -, s-a jucat prin colbul ulițelor și a mers la școală și a învățat și a muncit, cu seriozitate, animat nu de patimi meschine, ci de patima aceea pe care numai Harul Dumnezeiesc ți-o dă… Și, nu la îndemnul lui Dimitrie Gusti, pe care marele om de cultură și patriot l-a dat contemporanilor săi, dar, zic, mai ales din îndemnul inimii, al dragostei pentru locul natal, preotul Nicolae Hurjui s-a ostenit dînd tiparului și nouă, tuturor, această minunată lucrare, despre care P.S. Ioachim Băcăuanul, Arhiereu vicar al Episcopiei Romanului, notează în prefață: „… recomandăm cu multă căldură studiul istoric al părintelui Nicolae Hurjui despre satul Horgești, avînd convingerea că, așa precum istoria-realitate nu devine inteligibilă decît în viziune diacronică, cei care-l vor parcurge cu interes vor descoperi că istoria, ca disciplină a cunoașterii trecutului uman, nu se poate înțelege decît istoricește. Știința istoriei, așa cum o prezintă autorul acestei lucrări, nu este decît un răspuns la chestiunile puse de istoria trăită. Una o explică și o completează pe cealaltă…” Și aș cita, în același cadru, întărind cele spuse de părintele Ioachim Băcăuanul, vibrantele îndemnuri ale lui Mihail Kogălniceanu, din Cuvîntul pentru deschiderea Cursului de Istorie Națională, rostit, la 24 noiembrie / 6 decembrie 1843, la Academia Mihăileană din Iași: „Domnilor, cînd aș fi așa de norocit să dezvoltez mai mult în inima d-voastră interesul pentru istoria patriei, m-aș făli că am sporit în d-voastră și iubirea cătră patrie și că, prin urmare, am contribuit la păstrarea naționalității: căci ce poate mai mult să ne-o păstreze decît această istorie, care ne arată ce am fost, de unde am venit, ce sîntem și, ca regula de trei, ni se descoperă și numărul necunoscut: ce avem să fim…” Iată, deci, mesajul lucrării părintelui Nicolae Hurjui pe care, am șansa, să îl cunosc personal și care mi-a dăruit cartea sa. Și, dacă veți vrea mai mult, mergeți la Catedrala „Sfîntul Nicolae” – părintele slujește aici, deocamdată, pînă va fi terminată Catedrala „Înălțarea Domnului”, al cărei paroh este – și ascultați-i predicile. Veți avea revelația înțelegerii faptului că, împreună cu ceilalți iluștri slujitori ai Bisericii acesteia – Ioan Pricop, Constantin Leonte, Vasile Purcariu, Șerban Pandele – preotul Nicolae Hurjui e un erudit și un adevărat patriot.
Lasă un răspuns