CONTRAPUNCT Prieteni din Treviso

Îl privesc, de data aceasta îndelung și caut să descifrez, dacă pot spune așa, de unde i se trage această vitalitate de-adreptul exuberantă, explozivă, optimismul acesta sincer, profund, molipsitor chiar și în cazul meu care, în ultimii ani, am devenit, poate exagerez, taciturn, bănuitor, introvert. Sigur, omul nu-i bătrîn, n-are decît 52 de ani, dar alții, la această vîrstă, se laudă cu statutul de pensionar sau abia-și tîrăsc picioarele prin parcuri… Da, știu: Ansamblul acesta numit „Doina Trotușului”, munca aceasta destul de „brută”, dar atît de plăcută, care răsplătește nu bănește, ci moral, îl face să fie mereu tînăr, cu o dragoste de viață pe care, chiar dacă ar vrea, nu și-o poate ascunde… Francisc Enășel. De 30 de ani în Ansamblul „Doina Trotușului” din Onești. De 30 de ani pe scenă. Dar dintotdeauna purtînd în suflet – la „temperaturi” înalte, – dragostea pentru melosul popular, pentru muzica și dansul ce-și trag seva dintr-un filon de aur vechi de mii de ani… Cu Ansamblul acesta, el și tovarășii săi – 35 la număr – au primit laurii aplauzelor pe aproape toate scenele din România și au fost ambasadori ai țării noastre în multe țări din Europa… Am rememorat, preț de un ceas, drumul parcurs, acei ani atît de frumoși, iar Maestrul mi-a destăinuit „ultimele sale bucurii”, cum a ținut să-mi spună. Da, zilele trecute, Ansamblul, de fapt orașul de pe Trotuș și alte localități din zonă, s-au bucurat de vizita unor prieteni dragi, din Treviso, Italia, Gruppo Folcloristico Pastoria del Borgo Furo care, vreme de o săptămînă, la mijlocul lui August 2004, a adus, în Biserica din Salina, în Piața orașului Tîrgu Ocna, sau la Oituz, cu prilejul „Memoriei Oituzului” – sărbătoare devenită scumpă oituzenilor – frumusețea cîntecului și dansului peninsular. „Cei 35 de membri ai Ansamblului din Treviso sînt niște oameni minunați, niște artiști adevărați… Eu și colegii mei sîntem prietenii lor de inimă, ne tragem din aceeași rădăcină, îmi spune șeful ansamblului oneștean… Au venit la noi cu inima deschisă, au venit la prieteni adevărați și noi am făcut totul ca ei să se simtă ca la ei acasă… Sigur, n-am fi putut aceasta fără sprijinul, fără înțelegerea atît de favorabilă nouă manifestată de conducerea Carom Onești, a doamnei director general Cecilia Dumitrescu… De fapt, totul a fost minunat…” Cînd îmi zice toate acestea, Francisc Enășel retrăiește, parcă, momentele acelea de neuitat. Aici, unde discutăm – o încăpere primitoare, aș zice intimă, deși-i un cunoscut centru de reparații de electrocasnice produse de o cunoscută firmă argeșeană, reprezentanță condusă de Serafim Enășel, fratele lui Francisc – e, la această oră, liniște. Memoria cunoscutului artist oneștean nu uită că cei din Treviso i-au inclus în programul lor și pe tinerii interpreți de muzică populară românească Diana Ursache, Ancuța Duca, Nicoleta Ardeleanu, Denisa Șerban… care au „concurat” de la egal la egal cu italienii… „La anul – reia prietenul meu – avem o invitație în Sardinia… Și vom mai vedea unde…”

… Ne despărțim și-mi spun, depășindu-mi starea din ultimii ani, că, totuși, pe cerul acesta întunecat sub care sîntem nevoiți să ne ducem existența, există și lumini care-și trimit razele spre noi și spre alții, amintindu-ne de virtuțile ancestrale ale poporului român. Astfel, Francisc Enășel și Grupul său folcloric, de la Onești, ca, de altfel, tot ce înseamnă cultură națională, ne spun, ne reamintesc mereu, dar spun și lumii că sîntem și vom fi… (Eugen VERMAN)