Eugen VERMAN
O știre transmisă de Postul public de Televiziune m-a făcut să îngheț. Peste cinci tone de creier de porc – marfă importată din Statele Unite ale Americii – au fost returnate de autoritățile române, întrucît probele verificate s-au dovedit „bolnave”. Salmonela, un agent extrem de dăunător sănătății oamenilor, a fost descoperită în creierele cu pricina. Am mers la un magazin de carne și i-am întrebat pe măcelarii noștri din Bacău cam ce cantitate de creier are în cap un porc și am aflat că e vorba de pînă în 200 de grame. Am făcut o socoteală simplă și am aflat că marfa amintită – creierul de porc, zic – s-a aflat în capetele a circa 30 de mii de rîmători. Să vă spun drept, eu credeam că un porc are mai mult creier, nu mai zic de cei proveniți din America. Dar, asta-i situația: porcii sînt porci peste tot, fie ei din România, din America, din India sau de aiurea. Așa i-a dat Dumnezeu. Cu creier mai puțin și, poate, de asta-s mai fericiți ca noi. N-au idee că sînt crescuți pentru a fi „consumați” de către oameni și toată viața și-o petrec mîncînd și necugetînd la cele naturale și supranaturale. Dar problema e de ce americanii ne-au trimis creier bolnav, infestat cu Salmonela? Ce, ei n-au mijloace să analizeze în marile lor laboratoare gradul de sănătate a produselor animaliere pe care le exportă? Eu știu sigur că-s atît de perfecționați în chestiile astea, încît nu prea au rivali în lume. Ca și în materie de războaie și arsenale… Așa că, de ce, totuși, ne-au trimis creier de porc asortat cu Salmonela…? Ne-au crezut, desigur, ignoranți în materie. Dar n-a fost să fie așa. Căci, iată, cu toate raporturile noastre excelente – legate, mai cu seamă, de îndeplinirea necondiționată, de către noi, a cerințelor NATO – cei din Constanța au refuzat creierul de porc plus Salmonela din motive lesne de înțeles… Pe de altă parte, mă gîndesc și la această chestiune simplă: cum de am ajuns să importăm creier de porc tocmai din Statele Unite? Ce, noi nu mai avem porci…? Sau, porcii noștri nu mai au creier…? Că nu mai avem porci, asta ar fi un adevăr. Crescătoriile noastre, pe scară industrială, au fost rase. Nu știu de cine sau cum au fost rase. Interese… Vă amintesc, aici, de combinatul acela uriaș din Timișoara… Sau, mai aproape de noi, de crescătoriile din județul Bacău. Nu o dată am fost și chiar am scris articole, de pildă, de la Bijghir, un sat din comuna Buhoci, imediat cum ieși din Bacău, peste Siret… Doamne, ce crescătorie de porci mai era aici! Și, parcă-l văd pe inginerul Puiu Mazerschi, directorul crescătoriei, cum umbla, ca un proprietar sadea, prin hale, cum urmărea curățenia, furajarea, natalitatea acestor atît de apreciate animale! Aici, acum, am auzit că se fabrică scînduri… E un exemplu dintr-o mie… Cert e că s-au dus fermele de porci de altădată! Și, cu toate acestea, nu s-au dus de tot… În țară se mai cresc porci – nu mă refer de cei din gospodăriile proprii ale sătenilor, ci la fermele care, totuși, mai există. S-ar părea – din cîte cunoștințe am – că porcii respectivi au și creier. Unii mai mult, alții mai puțin. Adică, unii cam 150 de grame, alții aproape 200 de grame. Și, atunci, de ce a mai fost nevoie să cerem americanilor să ne livreze creiere de la porcii lor proprii? Asta e o chestiune care ține de relațiile economice, îmi veți zice. Oricum, ceva trebuie să fie la mijloc, întrucît nici în ruptul capului nu pot să concep că ne seacă inima din lipsa creierului de porc, american. Și, dacă tot am căzut de acord, de ce cu Salmonela? Asta mă frămîntă cel mai mult. Pentru că, sînt convins, nu sîntem chiar atît de naivi! Ca să nu spun altcumva…
Lasă un răspuns