CONTRASENS

întoarcerea Inchiziției

Răzvan BIBIRE

Presupun că sînteți la curent cu demonstrațiile pentru introducerea religiei ca materie obligatorie în licee. La prima vedere pare, desigur, o doleanță rezonabilă: noi, popor creștin, oarecum conservator, patriarhal, dorim să ne educăm copiii în același spirit.
Ceea ce puțină lume știe este că, pe lîngă ofensiva religioasă „la vedere”, există și o altă abordare. De exemplu, programele școlare din România nu mai includ de cîțiva ani teoria evoluționistă. Desigur, se mai amintește cîte ceva, dar capitolul respectiv a fost desființat. Manualele de filosofie nu-i mai amintesc pe Voltaire, Camus și Nietzsche, cunoscuți drept critici înverșunați ai religiei.
Calea pe care o apucăm nu e nouă. La finele anilor ’50, partidul comunist sovietic a încercat să suprime teoriile relativității speciale și generale, precum și cea a mecanicii cuantice, considerate idealiste. Liderii de partid au fost nevoiți să facă pasul înapoi după ce savanții le-au spus că fără aceste teorii nu pot face bomba nucleară.
Stalin, însuși, a intervenit într-o dispută lingvistică, pentru a contracara teoriile lui Nicolai Iakovlevici Marr, care afirma că limba este o construcție de clasă și că structura limbii este determinată de structura economică a societății. Ca fost Comisar al Poporului pentru Naționalități, Stalin a scris o broșură în care combătea acest formalism marxist. Aceste două cazuri au în comun cu exemplul luat de la noi ideea că există situații cînd o dogmă – religioasă sau ideologică – poate pune în pericol o societate.
E bine că încercăm să insuflăm un sentiment religios tinerilor. Dar aș prefera să se insiste mai mult pe latura morală și mai puțin pe cea dogmatică. Iar religia trebuie să fie o chestiune de opțiune personală. Nu-l poți face pe un om creștin cu forța. S-a mai încercat și nu s-a reușit. Apropo, vă mai amintiți de Procesul Maimuțelor?nomică a societății. Ca fost Comisar al Poporului pentru Naționalități, Stalin a scris o broșură în care combătea acest formal

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!