Avem șanse pentru o dezvoltare durabilă?
Recent, țara noastră a găzduit un eveniment științific mai puțin mediatizat, deși conotațiile sale politice erau dintre cele mai serioase. Este vorba despre simpozionul internațional cu tema „Potențialul competitiv al economiilor naționale ale României și Republicii Moldova și posibilitățile de valorificare a lui pe piața internă, europeană și mondială”, găzduit de Universitatea „Constantin Brâncoveanu” din Pitești, la sfîrșitul lunii octombrie a.c. Coordonatele principale ale acestui simpozion au fost Tranziție – Acquis communautaire – Corupție. Concluziile desprinse din dezbaterile simpozionului au fost sistematizate într-un original decalog de unul dintre participanții la manifestare, care și semnează cele două articole pe care le dăm publicității. Ele vizează o perspectivă ce ar trebui să fie luată în calculul conduitei politice a guvernanților noștri de azi și de mîine.
1. Președintele Ion Iliescu, lîngă Patriarhul Teoctist a făcut, la lansarea planului de 25 de ani de dezvoltare durabilă a României, un bilanț al tranziției: dezindustrializare, revenire la subzistența strămoșească prin destrămarea structurilor agriculturii de tip industrial, dezurbanizare, degradarea sistemului de învățămînt, de asistență sanitară, scăderea dramatică a puterii de cumpărare, a natalității și a speranței de viață, slăbirea solidarității sociale și naționale. Dezastrul va face ca România și Moldova să ajungă la nivelul celor din urmă țări din UE în următorii 35 de ani. Studenții români nu vor să aștepte în colectiv o generație și trei sferturi, vor să fugă, să se integreze individual în Europa de Vest.
2. Peste două miliarde de dolari pe an trimit acasă cei plecați, din România și Moldova, în Vest. În timp ce economiile românești sînt codașe în Europa, românii, individual, sînt competitivi. Ce reușesc ei în Vest n-ar fi posibil și în colectiv, cu toți românii? Condițiile competitivității sînt evidente. De aceea, ortodoxo-comuniștii din București și Chișinău sînt pentru integrarea în structurile euro-atlantice, pentru legislația Uniunii Europene, acquis communautaire – 81.000 de pagini, la care se adaugă anual încă 2.500 de pagini. Pe de altă parte, româno-ortodocșii nu vor să vadă deosebirea dintre integrarea individuală și cea colectivă, incompatibilitatea dintre ortodoxie și catolicism / protestantism.
3. Integrarea colectivă a ardelenilor uniți cu Roma (1700-1948), lichidată de Stalin, este boicotată. Importanța unirii tuturor româno-ortodocșilor cu Roma nu e acceptată ca o condiție a integrării și ca urmare a presiunii sobornicești și duhovnicești asupra lui Iliescu / Teoctist exercitată de către Putin / Alexei II, Voronin / Vladimir și de greci. La baza sistemului comunist se află Orientul, cu norme și valori incompatibile cu Occidentul. Numai cînd decalajul dintre ortodocși și occidentali, dintre comunism și capitalism, se adîncise în detrimentul Moscovei, pravoslavnicii au renunțat la pretenția de a conduce lumea a treia, Roma. Pînă cînd nu se va găsi un numitor comun cu Roma autentică, românii sînt condamnați de ruși și greci să aștepte la poarta Europei, respectiv a Uniunii Europene.
4. Dacă în trecut era vizibilă Cortina de Fier, clară incompatibilitatea dintre ortodoxie și catolicism / protestantism, dintre comunism și capitalism, în tranziție se trece cu vederea că două societați, chiar creștine, nu se pot integra, nu pot face o casă comună europeană (UE) fără armonizarea normelor și valorilor divergente. Religia este cheia, fundamentul comportamentului social-economic, așa că unificarea Europei prin intermediul Uniunii Europene pe baza unui acquis communautaire quasi tehnic, abstract, fără un efort de reunificare a creștinismului rupt în două de o mie de ani, e iluzorie. Ori o minciună pioasă.
5. Protestul față de boicotarea armonizării ortodoxiei cu Vestul, cu acqui-ul se manifestă prin corupție, care a luat la moldo-valahi un caracter larg, democratic, de masă. În Europa exista trei culturi religioase și economice. În cea orientală, ortodoxo-bizantină, o activitate paralelă de 50 la sută e acceptată și de populație și de guvernanți. Oricum, corupția face parte din sistemul de supraviețuire și are rolul de a absorbi nemulțumirile sociale. În țările romano-catolice activitatea paralelă este de 25 la sută și e ușor de înregistrat și de integrat, chiar dacă există conflicte în interiorul UE privind cota-parte la obligațiile și drepturile sociale. În Europa de nord-vest, etica protestantă ține piața neagră de 10 la sută sub control. Aceste culturi pot fi reunificate prin luarea în considerare a decalajului de corupție sau de sinceritate economică. Și în tranziția din România și Moldova se monitorizează piața neagră, paralelă, corupția, mafia etc. (Va urma).
Prof. univ. dr. Viorel Roman, consilier academic la Universitatea Bremen – Germania
Lasă un răspuns