Copiii cu SIDA au ajuns oameni mari

„Cînd medicul mi-a spus că fetița mea este seropozitivă, am căzut jos, pur și simplu! Nu am mai știut de mine! Nu îmi venea să cred!”, așa își începe povestea dramei pe care o trăiește, de ani buni, o mamă. Și, alături de ea, prin aceeași suferință trec sute de mame ale căror copii sînt infectați cu HIV. Alina are acum 18 ani. Tînăra a fost depistată seropozitiv la 11 ani. „Deși o hrăneam bine, tot slăbea. Nu-i vorbă, că nu a fost un copil prea dezvoltat nici cînd am născut-o. De aceea, bănuiesc că din Maternitate, în urma tratamentului, a luat virusul”, este de părere femeia.
Și mama Cameliei, o fată de 16 ani și jumătate, este convinsă că fiica ei s-a infectat în spital. „La trei luni a fost internată la Pediatrie. Am stat și eu acolo, dar mamele erau băgate în alt salon. Numai atunci s-a infectat”, spune, ferm, femeia. Camelia fost diagnosticată, însă, cînd avea nouă ani. „în 1999, a fost bolnavă foarte tare. Am dus-o la medic și, după ce i-a făcut cîteva analize, i-a recomandat și testarea HIV. Cînd am aflat rezultatul, toată lumea s-a prăbușit peste mine. Este cumplit pentru un părinte să vadă cum, sub ochii lui, i se stinge copilul. Normal este să murim noi înaintea lor. Dar, trebuie să acceptăm realitatea, nu avem încotro”, ne spune, plîngînd, mama Cameliei. Aceasta este mezina familiei. Are încă trei surori, toate căsătorite, la casele lor, toate cu copii.

„Nu mi-a fost teamă că se vor infecta și celelalte fete ale mele”

Alina își duce viața normal. Este la liceu, în clasa a XII-a. Camelia, însă, a fost nevoită să întrerupă clasa a X-a, deși „învăța foarte bine”. De două săptămîni este internată. „Ea știe că are SIDA. A fost într-o tabără cu alți copii, cărora deja li se spusese ce au. Aceștia au vorbit despre boala lor și, imediat, a făcut legătura. Pînă acum s-a comportat foarte bine. Dar, în acest moment, este la o răscruce, se învîrte în cerc, nu mai reacționează. Este între viață și moarte. Cît a stat aici, deja au murit doi copii. Toți cei internați știu că le sînt numărate zilele. Dar privesc cu optimism viitorul”, mai spune mama Cameliei. Femeia stă zi de zi alături de fiica ei, în spital. Deși a terminat doar zece clase, vorbește ca un adevărat cunoscător despre boală.
„Am citit tot felul de reviste și cărți de specialitate. M-am documentat amănunțit, pentru că mai aveam trei copii. Nu mi-a fost teamă că se vor infecta și celelalte fete. Eu, avînd și serviciu, am fost foarte severă cu ele, dintotdeauna, privind menținerea curățeniei, igiena individuală. Fiecare a avut periuța, paharul și cana ei. Nu am izolat-o de celelalte pe Camelia. Le-am explicat tuturor cum trebuie să se ferească, ce măsuri să respecte. Și au crescut toate mari, fără a se infecta vreuna dintre ele. Și eu am făcut testul și nu am nimic. âl port în geantă”, mai spune femeia.

Foarte mulți seropozitivi duc infecția de peste 15 ani

în momentul de față, se prezintă cu regularitate la cabinetul de specialitate 322 de seropozitivi. Dintre aceștia, 218 sînt copii – pînă în 18 ani – și 104 adulți. După 1990, au fost înregistrați încă 55, din care numai 24 vin constant la controlul medical. în 2005, au fost depistate alte zece cazuri la adulți și nouă la copii. Mai sînt patru nou-născuți seropozitivi, dar la care testarea este concludentă abia după 18 luni de viață. Din cei 322 de infectați HIV, 234 au acceptat, pot să suporte și beneficiază de tratament specific antiretroviral, ceea ce face să le sporească speranța de viață. Marea majoritate a copiilor infectați sînt din generația 1988 – 1989, contaminarea producîndu-se, după toate probabilitățile, în primul an de la naștere. Dintre ei, au mai murit pe parcurs, dar sînt și foarte mulți supraviețuitori. „Practic, acum HIV/SIDA poate fi considerată o boală cronică, precum oricare alta. Și aceasta pentru că au urmat terapia antiretrovirală, au răspuns la tratament și au colaborat bine. Sînt rezultate spectaculoase, dar care s-au obținut și datorită asistenței psiho-sociale a unor fundații”, ne spune medicul Delia Grigoraș, șefa secției Boli Infecțioase Copii, din cadrul Spitalului Județean de Urgență.

S-au făcut mari și s-au căsătorit

De cîțiva ani buni, alături de bolnavii internați, zi de zi se află Fundația Roumanian Angel Appeal, Asociația „Lizuca” și Asociația Română Anti-SIDA (ARAS). Acestea oferă gratuit asistență psiho-socială atît celor infectați, cît și familiilor lor. Prin intermediul lor, copiii seropozitivi au beneficiat gratuit și de tabere, au la dispoziție un program Forum pe Internet, se pot întîlni între ei, pentru a discuta diferite teme. Firesc, prima lor misiune a fost să le comunice acestora diagnosticul și să-i facă să-l accepte.
„Comunicarea diagnosticului a ajutat la o perspectivă realistă asupra vieții, a diminuat sursa de stres atît pentru copil, cît și pentru familie. Pînă atunci, cei seropozitivi erau într-o nebuloasă totală. Vedeau că toți șușotesc în spatele lor, părinții și bunicii erau foarte atenți cu ei, îi înconjurau cu o grijă deosebită, ba mai și plîngeau. Noi le-am spus despre boala lor, cu acordul părinților, i-am ajutat să o accepte și să lupte cu ea. La început, mulți au zis că se sinucid, iar acum au ajuns studenți, unii s-au și căsătorit. Cînd există un psihic bun, o familie care să te susțină, un tratament constant și o viață socială bună, efectele sînt miraculoase”, ne-au declarat psihologii și asistentele sociale de la Roumanian Angel Appeal. (Elena ȚINTARU)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!