Copiii revoluției visează să ajungă în Italia

Gina Dănilă din Secuieni a decis să-și facă intrarea pe lume atunci cînd au început mișcările de stradă la Timișoara, pe 15 decembrie 1989. Tatăl ei spune că a trebuit să ia un taxi din fața hotelului Decebal ca să-și poată aduce acasă, la țară, soția și fiica de opt zile de la maternitatea din Bacău. „Era chiar pe 22 decembrie. Era o nebunie pe străzi, oamenii fluierau, mașinile claxonau, nu se înțelegea om cu om. L-am convins foarte greu pe taximetrist să ne ducă pînă la Secuieni, pentru că nu voiau să-i dea drumul de la dispecerat, aveau nevoie de mașini. Pînă la urmă, s-a îndurat de noi”, își amintește Gelu Dănilă, un bărbat înalt și bine făcut. El s-a despărțit în urmă cu cinci ani de Augustina, femeia cu care a făcut șase copii. Gina este singura care mai trăiește cu el. Unul a murit de mic, iar ceilalți patru s-au dus să stea la mama lor, la Beiuș. Gina este mărunțică și are ochi căprui iscoditori. Cînd e întrebată ce i-ar plăcea să devină, răspunde fără ezitare „vînzătoare”. Vrea să meargă la mama ei, poate își va găsi acolo de lucru în comerț. Fosta ei profesoară de română, Dorina Bibire, spune că a învățat bine la școală. „E o fată bună, putea merge la școală mai departe, dar părinții ei nu au cu ce să o țină. Acum stă acasă, păcat de ea”, spune fosta directoare Bibire. Gina a terminat opt clase și, de un an, stă acasă. Tatăl Gelu și-a luat nevastă de a doua, o femeie tînără, despre care ai crede că e sora Ginei, și a mai făcut doi copii. Fata și mama vitregă se înțeleg foarte bine, în ciuda sărăciei în care trăiește familia. Singurul venit constant îl constituie cele două alocații primite de pe urma copiilor mici și e completat, din cînd în cînd, de banii de pe munca cu ziua prin sat. Mai au niște pămînt luat în parte și asta e tot. Tatăl Gelu spune că are o promisiune de la niște oameni din sat plecați în Italia să o ia și pe Gina acolo. „E o fată bună, sînt mulțumit de ea. Am vorbit cu cei din Italia să îi găsească o slujbă, să aibă grijă de un copil. Poate își face și ea un rost”, mărturisește bărbatul, iar fața Ginei se luminează a speranță. (Oana ALBU)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!