Copiii uită de părinții plecați în străinătate

Numărul românilor care au părăsit țara după Revoluție a crescut vertiginos. Mulți dintre ei aveau și au copii, pe care i-au lăsat acasă. Ceea ce părea un fenomen răzleț, tinde să se transforme, în ultimii ani, într-o criză națională, una dintre cele mai grave cu care se confruntă România. Nu motivele, cauzele ce determină plecarea românilor sînt marea dramă, ci tinerii sau copii care rămân în urma lor. încercați de descurajare și incertitudini, mulți dintre ei își uită părinții, cărora le neagă autoritatea asupra lor.
Lăsați în grija unei rude, cînd controlul acestora devine dificil, copiii sînt plasați la alte rude sau lăsați în grija nimănui. Rămași doar cu un telefon agățat de gît, copiii nutresc sentimentul de abandon. Se simt nebăgați în seamă de cei dragi, care ar trebui să le fie aproape și să-i îndrume. în timp ce băieții sînt încîntați de libertatea oferită de plecarea părinților, fetele apreciază traiul fără griji, banii, viziunea unui viitor bun. Efectele psihologice sînt însă multiple. Iubiți prin corespondență, tinerii se simt singuri, devenind violenți în limbaj. Apar probleme de integrare și de comportament. Mulți se izoleză.
Cifrele sînt alarmante. în urma unui sondaj făcut în 2005, la nivel național, 17.019 copii cresc fără părinți. în decembrie a aceluiași an, din România plecaseră la muncă în străinătate 17.168 de familii (ambii părinți).

Mamă doar cu numele

Alina și Dana nu reprezintă două cazuri izolate, ci doar exemple ale unei generații care se formează fără părinți. Mama Alinei a plecat în Italia cînd ea avea 13 ani. Timp de doi ani, a fost lăsată în grija unei mătușe. Acum, la 18 ani, Alina își vede singură de viata ei și a surorii vitrege, rolul mamei fiind doar unul simbolic. Pe tatăl adevărat nu l-a cunoscut niciodată. „Autoritatea mamei nu mai are nici un efect asupra mea”, spune Alina. Patru ani, au ținut legătura doar prin telefon și scrisori. „Nu se mai poate recupera nimic. E o legătură ruptă. Nu mă cunoaște nici pe mine, nici ce e în viața mea. A încercat să își impună autoritatea, dar nu a reușit. Nu mai are nici un control asupra mea, pentru că eu cred că nu mai are dreptul. A rămas mamă doar cu titlul și se ocupă de partea financiară. Faptul că și-a scopul vieți ei sînt banii, a îndepărtat-o și mai mult de mine. Nu e devreme, nici prea tîrziu, asta e situația. Aici am ajuns, generația noastră sau o parte din ea”, își suține fata cauza.

„Nu am fost niciodată prea apropiată de mama”

Dana stă singură de aproape doi ani. La 17 ani se ocupa de toate, cele ce țineau de gospodărie: de mîncare, de curățenie. Dar și de școală. „Ai mei nu mai sunt împreună de cînd aveam cinci ani. Nu mă supraveghează nimeni”, povestește Dana. „Pe de o parte e bine, că nu te mai întreabă nimeni ce faci. Pe de altă parte e rău, trebuie să te ocupi de toate și îți rămâne puțin timp liber”, spune ea despre cum o afectează sentimentul de „singur acasă”. Cît despre posibilitatea întoarcerii mamei, Dana are rețineri: „Cred că dacă s-ar întoarce în țară nu ar mai fi la fel cum era înainte. Și-a pierdut mult din autoritate, pentru că i-am demonstrat că pot să mă descurc fără ajutorul ei. Nu am fost niciodată foarte apropiată de mama mea, așa că nu pot să spun că plecarea ei m-a afectat foarte tare.” Și cu învățatul se descurcă. „Școala merge la fel de bine ca înainte, nu sînt probleme. Nu învăț pentru părinți, ci pentru mine”, explică tînăra. Și acesta este un exemplu pozitiv. Sînt alți tineri care stau deja singuri sau cu iubiții/iubitele lor. Fără supravegherea părintească, aceștia se apucă prematur de fumat, chiulesc de la școală și prezintă un comportament agresiv, de multe ori violent, din cauza anturajului. Acestea sunt doar cîteva consecințe, de început, ale plecării părinților la muncă în străinătate. Adevăratele efecte vor putea fi văzute abia mai tîrziu, cînd copiii vor ajunge „oameni mari”. (Mădălina OPRIȘAN)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!