Corneliu Iacobov, magnatul petrolului

Dintre cei cinci politicieni nominalizați de OLAF ca „personaje presupus corupte” mai mult ca sigur că despre Corneliu Iacobov s-a scris cel mai mult. Nu numai în presa națională, ci și în cea internațională. Despre Corneliu Iacobov au auzit nu numai băcăuanii, ci și ceilalți români cu ocazia unui scandal, uriaș la vremea respectivă, pentru fragila democrație românească: afacerea FPP II Moldova, al cărei „naș” a fost Corneliu Iacobov. Pe vremea cînd era președinte la FPP II Moldova, Iacobov a avalizat (a girat bonitatea financiară a firmelor care au luat credite, în caz de neplată datoria acestora urmînd să fie preluată de FPP II Moldova, n.r.) mai multe bilete la ordin emise de diferite firme din țară care au împrumutat bani de la Bancorex și Bankoop. Practic, pe semnătura lui Iacobov și a oamenilor săi, au fost luați de la Bancorex și Bankcoop aproape 20 de milioane de dolari. Acești bani nu au mai fost înapoiați niciodată, fiindcă, aproape fără excepție, toate firmele girate de Iacobov au dispărut în ceață sau au intrat, cît se poate de legal, în faliment. În prezent, SIF Moldova încă mai plătește datoriile pe care le-a lăsat Corneliu Iacobov drept moștenire cînd a plecat din țară după alegerile din 1996.

Destul de recent, Ion Vrînceanu, unul dintre principalii parteneri de afaceri ai lui Iacobov, a organizat o conferință de presă la București, unde le-a relatat ziariștilor despre afacerile derulate de Corneliu Iacobov, precum și despre spălarea de bani și evaziunea fiscală comisă de firmele lui Iacobov în favoarea PSD. El a povestit cum a venit Iacobov, în 1988, din străinătate, după afacerea cu avalizările semnate la fostul FPP II Moldova, hăituit și disperat, și cum au înființat alături de alți prieteni firma Vradicor. La data înființării, firma îi avea ca asociați pe Corneliu Iacobov, care deținea 25 la sută dintre acțiuni, pe Mihai Rusu, 10 la sută din capitalul social, actualul senator PSD Emilian Prichici, cu 8 la sută dintre acțiuni, Andrei Șerban – 25 la sută, și Ion Vrînceanu, care deținea și el cotă egală cu Iacobov și Șerban, adică 25 %. Trei femei, respectiv Cornelia Mureșanu, Ana Costraș și Cora Gabriela Nistor (sora lui Iacobov) aveau și ele acțiuni. Mureșanu deținea unu la sută, iar ultimele două, cîte 3 la sută din capitalul social al firmei Vradicor. Cu timpul, afacerile lui Corneliu Iacobov s-au extins, iar el a ajuns unul dintre cei mai puternici oameni din România, cel puțin aparent: deținea două rafinării în Bacău, un hotel de cinci stele în Mamaia, un hotel în Onești și altul în Bacău, și pătrunsese în aproape toate sectoarele de activitate din turism și petrol. A avut însă grijă să nu se apropie sub nici o formă de drumuri și construcții, domeniul celorlalți colegi de nominalizare din sesizarea OLAF.

Către sfîrșitul anului trecut a început declinul lui Corneliu Iacobov. În mod public, dar după ce-a avut grijă să-și asigure ieșirea onorabilă din scenă. Rafinăria Dărmănești a intrat în lichidare pentru o datorie de peste 10.000 de miliarde de lei, iar lichidatorul a anunțat că mai mult de 15 – 19 la sută din creanțe nu se vor putea recupera. Rafo Onești a fost preluată, tot la sfîrșitul anului trecut, de o companie misterioasă, Balkan Petrolleum, care a desemnat o societate de administrare din București. Într-un final, Ministerul Finanțelor a făcut gestul definitiv și a cerut în instanță reorganizarea Rafo. Instanța a aprobat cererea și a numit administrator judiciar, cu acceptul declarat al Rafo, firma Sierra Quadrant, apropiată intereselor lui Corneliu Iacobov, măcar prin faptul că unul dintre lichidatori, Dan Saveliuc, este consilier local și, deci, coleg de partid cu fostul patron de rafinării și hoteluri. În prezent se știe aproape cu certitudine că Iacobov este plecat din țară de mai bine de o lună și că și-a lichidat aproape toate afacerile. Asta, după ce a dat divorț de soție. (Mirela ROMANEȚ)