Crăciunul copilăriei episcopului Ioachim Băcăuanul

Amintirea Crăciunului din anii copilăriei îi marchează pe toți cei trecuți de vîrsta cînd colindul ori steaua dădeau semnalul sfintelor sărbători și făceau să vibreze sufletul la fiecare fulg de nea pogorît pe vîrful nasului înghețat. Chiar dacă vremurile nu-i permit să trăiască în atmosfera copilăriei, cînd vine vorba de pregătirea creștinească pentru Nașterea Domnului, Prea Sfințitul Ioachim Băcăuanul, arhiereu-vicar al Episcopiei Romanului, își amintește cu nostalgie de anii cînd, alături de cei mici mergea cu steaua vestind marea sărbătoare a Ortodoxiei. „Erau vremuri cînd manifestările religioase erau interzise de către comuniști. Cu toate acestea, mulți dintre copii mergeam cu steaua prin sat, vestind oamenilor Naștere Domnului”, și-a amintit Prea Sfințitul Ioachim Băcăuanul. Chiar dacă era periculos pentru copii, deoarece riscau să fie excluși din școală ori mustrați serios de dascăli, ierarhul de la Roman avea mai puțină teamă deoarece „directorul școlii era un verișor de-al meu”. O altă imagine păstrată cu sfințenie în suflet de episcopul Ioachim este legată de mirarea cu care privea turtele coapte de Anica Giosanu, mama sa, cu cîteva zile înainte de marea sărbătoare. „âmi aduc aminte de faptul că în zona noastră erau multe tradiții frumoase. Una dintre ele era păstrată cu mare grijă de mama. Ea pregătea acele turte fără drojdie, pelincile lui Iisus, din care, prima o punea într-un ștergar curat, după icoana Mîntuitorului din odaie. Mi-a rămas în minte imaginea ei, care se pregătea cu acele turte de Crăciun, pe care nu aveam voie să le mîncăm pînă cînd nu venea preotul și vestea Nașterea Domnului”, ne-a povestit Prea Sfințitul Ioachim. Chiar dacă, copil fiind, își punea multe întrebări privitoare la acel obicei, episcopul de la Roman avea să afle ce semnifică turtele pregătite doar de Crăciun. „Acea primă turtă rămînea după icoană pînă la ajunul Bobotezei, cînd preotul venea din nou pe la casele oamenilor, iar noi îl întîmpinam cu bucurie, fără să fi mîncat nimic. Apoi, după ce stropea cu agheazmă camerele, ne așezam cu toții la masă. Cît privește turta, mama o fărămița, o amesteca cu tărîțe și alte ingrediente, și o dădea de mîncare la toate animalele din curte”, ne-a mai spus Prea Sfințitul Ioachim. Semnificația acelor gesturi avea să fie aflată de ierarhul de la Roman în anii de studiu a teologiei, legătura între turte și animalele de casă avînd un fundament biblic, pe care oamenii din mediul rural îl cunoșteau și-l respectau fără a fi specialiști în teologie. „Venirea și întruparea Mîntuitorului Hristos și Epifania erau sărbătorite, la începutul creștinismului, la aceeași dată. Din acea turtă se împărtășeau doar animalele pentru că ele L-au încălzit pe Hristos, înfășurat în scutece în ieslea din Betleem. «Asinul și-a cunoscut stăpînul, iar boul ieslea», după cum se precizează în cartea profetului Isaia”, ne-a explicat Prea Sfințitul Ioachim. Astăzi, ierarhul de la Roman a ajuns să constate că „dacă în timpul comunismului se instalase ateismul teoretic, în libertate se instaurează ateismul practic”. Iar cei care suferă sînt în primul rînd copiii, crescuți și formați departe de duhul adevăratelor sărbători legate de Nașterea Mînuitorului Hristos. (Constantin GHERASIM)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!