Crede și nu progresa

Ovidiu PAULIUC

în curînd se va naște o nouă lege, a cărei lipsă ne măcina zi și noapte, și anume, cea a protejării convingerilor și simbolurilor religioase de atacuri și calomnie. Să admitem că formularea este rezonabilă, că doar n-o să vină orice neica nimeni să își bată joc de niște simboluri spirituale. Intențiile declarate sînt ca noile reglementări să aducă liniștea în conviețuirea dintre diferitele credințe și etnii de la noi, așa cum se cuvine, în spirit european. Și cînd vorbim de etnii, ne referim mai ales la unul dintre susținătorii legii, vicepremierul Marko Bela, care susține că prin noul act normativ va fi asigurată autonomia culturală.

Așadar, intenții nobile, care par greu de combătut, mai ales cînd e vorba despre simbolurile bisericii, în fața căreia știm că trebuie să ne plecăm fruntea. Ca orice lege de-a noastră, însă, are suficiente puncte slabe, iar contestatarii, din rîndul liderilor de opinie pertinenți, au început deja să îi scoată la iveală hibele. Se spune, astfel, că simbolurile puse sub apărarea legii sînt acceptate de unele credințe și contestate de altele. Ceea ce ar putea însemna că legea e mai egală pentru cei cu simbolurile mai larg recunoscute, decît în cazul altora. Cel mai important aspect care pare ascuns de idealuri nobile este posibila cenzură care ar izvorî dintr-o asemenea lege. Fiindcă nici despre filme precum „Codul lui Da Vinci”, nici despre anumite formații de muzică sau despre anumite păreri, înfierate acum în maniere de parcă s-ar întîmpla în vremuri demult apuse, nu vom mai auzi vreodată.

Cu o asemenea lege în vigoare, nu vom mai putea vorbi niciodată de rău nici măcar despre cea ce este evident că e rău în preajma unor convingeri spirituale. Evident, nevoia de a avea un sprijin spiritual este reală și cît se poate de benefică, așa cum este evident că nu e necesar să ți se închidă gura cu prevederi legale cînd e vorba despre convingeri spirituale. Așa cum, probabil, nu e nevoie de un sprijin spiritual întărit de biserici cu aparență de buncăre enorme de beton, cu cît mai mult inox și fast, făcute cu eforturi colosale și nu neapărat benevole din partea comunității. Fiindcă, indiscutabil, a devenit o modă să avem biserici cît mai grandioase, de parcă măreția acestora ar fi pentru impresionarea lui Dumnezeu, și nu a unor bieți muritori de rînd. Mă mai grăbesc să amintesc doar despre competiția pentru parohii, despre competiția dintre cele mai importante religii, și doar mă gîndesc la alte multe lucruri îndoielnice de prin preajma spiritualității. Mă grăbesc, fiindcă mîine-poimîine apare legea. Și asta, fiindcă după aceea nici nu voi mai îndrăzni să gîndesc la așa cea, darămite să mai și cercetez.ident că e rău în preajma unor convingeri spirituale. Evident, nevoia de a avea

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!