Cea mai veche și mai importantă dintre sărbătorile ortodoxe este Înălțarea Sfintei Cruci, la 14 septembrie. În această zi se sărbătoresc amintirea a două evenimente deosebite din istoria lemnului Sfintei Cruci. Aflarea Crucii pe care a fost răstignit Mîntuitorul și înălțarea ei solemnă în văzul poporului în ziua de 14 septembrie 335. Și aducerea sau întoarcerea Sfintei Cruci de la perșii păgîni, la anul 629, pe timpul împăratului bizantin Heraclius, care depus-o cu mare cinste în biserica Sfîntului Mormînt (a Sfintei Cruci) din Ierusalim, după ce patriarhul Zaharia a înălțat-o în văzul credincioșilor, la 14 septembrie 630. După o cronică anonimă, sărbătoarea Înălțării Sfintei Cruci ar fi luat ființă în anul 335. În acel an, pe 13 septembrie, a avut loc sfințirea celebrei basilici construite de împăratul Constantin cel Mare deasupra mormîntului Domnului, iar a doua zi, fiind adunați acolo cu acel prilej mulți episcopi și credincioși, episcopul Macarie al Ierusalimului, a arătat pentru prima dată lemnul sfînt al Crucii Răstignirii, ca să-l vadă și să-l venereze toți cei de față. De atunci, a rămas ziua de 14 septembrie ca sărbătoare a „Înălțării” sau „Arătării” Sfintei Cruci.
Cum este o sărbătoare de origine palestiniană, la început, Înălțarea Sfintei Cruci avea un caracter local. Serbarea ei era limitată la Ierusalim, unde se păstra lemnul Crucii Răstignirii, de la descoperirea lui pînă la 634, cînd a fost dus la Constantinopol. Procesiunea solemnă prin care se cinstea odinioară Sfînta Cruce în Cetatea Sfîntă s-a păstrat acolo pînă astăzi. Cu timpul, sărbătoarea s-a întins și în părțile Constantinopolului (secolul V), unde ceremonialul ei a primit o nouă strălucire și dezvoltare, mai ales din sec. VII, de cînd Sfîntul Lemn a fost adus de la Ierusalim la Constantinopol, generalizîndu-se treptat pînă prin secolul VI, în toată Biserica de Răsărit.
În calendarul roman, sărbătoarea a fost introdusă de papa Serghie I, care era antiohian de origine. „Evenimentul pe care Biserica îl consemnează astăzi este legat de acele întîmplări din veacul al IV-lea după Hristos, cînd împărăteasa Elena a vizitat locurile sfințite prin viața și suferințele Mîntuitorului. Ea a vrut să vadă cît era cu putință urmele pașilor lui Iisus sau măcar cît rămăsese după ce Ierusalimul fusese dărîmat. Spre deosebire de alte praznice împărătești, Înălțarea Sfintei Cruci se serbează cu post, pentru că ea ne aduce aminte de Patimile și moartea Mîntuitorului”, ne-a declarat preotul Constantin Tomozei. (Constantin GHERASIM)
Lasă un răspuns