Dacă ar fi să o caracterizăm pe Cristina Giugariu (foto) în două cuvinte am putea spune că e una dintre „perlele coroanei latine” de la Colegiul Național „Gheorghe Vrănceanu”. Aceasta are însă, ceva care o diferențiază de celelalate eleve de la „școala de latină” a profesoarei Florentina Neculau: a „îndrăznit” să se califice la faza națională a unei a două olimpiade, cea de limba franceză. Și asta în ultimul an de liceu, cînd la ușă bate examenul de bacalaureat. „Limba franceză e mai mult o pasiune. De altfel, calificarea la faza națională a olimpiadei de profil a fost o supriză chiar și pentru mine, mai ales că am încercat, fără succes, să fac acest lucru timp de trei ani”, ne-a mărturisit Cristina.
Povestea ei începe însă, în urmă cu trei ani și ceva, cînd, în clasa a IX-a, a cunoscut-o pe profesoara Neculau. „Am făcut și în clasa a VIII-a, la Școala «Georgeta Mircea Cancicov», puțină latină, dar orele în cauză erau rezervate mai mult limbii române. Cu limba latină am făcut cunoștință, cu adevărat, la liceu. La început a fost o joacă, pentru că în nici un caz nu mă așteptam să fac performanță la latină”, recunoaște Cristina Giugariu. O „joacă” care s-a soldat cu o mențiune obținută la etapa națională a olimpiadei de limba latină. De atunci, Cristina a mai bifat două „naționale” de profil și, acum, se pregătește pentru a treia. Totul agrementat cu o prezență la „internaționalele” de la Arpino (Italia). „În clasa a X-a am continuat, pentru că nu am vrut să o dezamăgesc pe doamna Neculau și, de ce să nu o spun, m-au «împins» de la spate și banii primiți la premiile Cataramă”, a mai spus Cristina. Două imbolduri care și-au făcut foarte bine treaba, în condițiile în care aceasta s-a întors de la „naționale” cu premiul întîi.
Cîteva luni mai tîrziu, în ianuarie 2002, a urmat barajul pentru calificare la olimpiada internațională, unde s-a clasat pe poziția a II-a și și-a asigurat prezența în Italia. În vara aceluiași an și-a trecut în cont a treia participare la o olimpiadă națională de latină și o nouă distincție: mențiune. Acum, se pregătește pentru a patra, dar spune că îi pare rău că nu a putut merge la a cincea „națională”, cea de limba franceză. „Sincer, îmi pare rău că nu pot merge și la franceză. Dacă aș fi putut, aș fi mers la amîndouă, dar se dispută exact în aceeași perioadă. Oricum, cred că am mai multe șanse să obțin un rezultat bun la latină decît la franceză. Apoi, era culmea să o dezamăgesc pe doamna Neculau în ultimul an de liceu”, a explicat Cristina. De altfel, ea nu face excepție, comparativ cu celelalte latiniste made in Bacău, și recunoaște că spiritul profesoarei Florentina Neculau a însemnat imens. „E foarte greu de spus în cuvinte cît a însemnat pentru mine doamna Neculau. M-a atras, în primul rînd, spiritul dînsei de latinist adevărat. Are o putere fantastică de a te atrage și nu poți să nu fii fascinat de limba latină atunci cînd o înveți cu doamna Neculau”, a mărturisit Cristina. A fost pentru prima dată cînd am simțit în glasul ei o undă de tremur abia imperceptibil.
Vrea la Studii Europene
Imediat, Cristina și-a recăpătat siguranța de sine specifică unui adolescent maturizat paote înainte de vreme. Pentru că, chiar dacă nu lasă nici un moment să se vadă lucru acesta, Cristina nu e nici pe departe ceea ce s-ar putea numi „copil de bani gata”. Speră ca toamna să o găsească în postură de „boboc” al Facultății de Studii Europene din București. „Va trebui să dau examen, dar sper că nu va fi o problemă. Fără concurs aș fi putut să intru la «limbi clasice», dar nu mă interesează. Îmi voi depune, însă, dosarul, pentru orice eventualitate, și la facultățile de litere ale universităților din Iași și Bacău”, își expune Cristina planurile de viitor. Pînă atunci, ea are de trecut o olimpiadă națională și un bacalaureat. După aceste examene își dorește din tot sufletul să poate pleca într-o excursie, marea pasiune a Cristinei Giugariu. În afară de latină și franceză. (Eduard CUCU)
Lasă un răspuns