“Cu adevărat, mare este taina creștinătății: Dumnezeu S-a arătat în trup”.

Prin rânduiala și cu ocrotirea dumnezeieștii Pronii, sărbătorim cu neasemuită bucurie Crăciunul anului 2013. Nașterea Domnului nostru Iisus Hristos, sublimul dar pe care Dumnezeu Cel în Treime închinat și mărit l-a făcut creației Sale, este acum un minunat prilej de a aduce prinos de mulțumire și recunoștință Preasfintei Treimi pentru opera de mântuire realizată de Fiul lui Dumnezeu întrupat: „Căci așa a iubit Dumnezeu lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul – Născut L-a dat ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică” (Ioan 3, 16). Glasurile curate ale copiilor – ca niște clopoței de argint și de cristal – cântă la ferestrele caselor și ale inimilor noastre străvechile colinde, moștenite de la străbunii noștri, care au înserat în ele comori de credință, de dragoste și de simțire creștinească și românească. În fiecare casă și suflet credincios răsună ca un clinchet vestirea din colind: „Praznic luminos,/ Strălucind frumos,/ Astăzi ne-a sosit/ și ne-a veselit!” Peste tot în creație se revarsă mirific lumina stelei de la Betleem care a indicat locul nașterii mai presus de fire a Mântuitorului. Astfel, „în numele Domnului nostru Iisus Hristos, adunați-vă voi și duhul meu, cu puterea Domnului nostru Iisus Hristos” (1 Cor. 5, 4) pentru a preamări nașterea Pruncului dumnezeiesc din Sfânta Fecioara Maria, Născătoarea de Dumnezeu.(…) Nu este ceva întâmplător că minunatele colinde de Crăciun sunt cântate de glasurile nevinovate ale copiilor. Totul are un înțeles adânc și, în același timp, duios. Faptul că Fiul lui Dumnezeu a procedat la opera Sa de mântuire, născându-Se mai întâi ca un copil, cu toată gingășia și cu toată sensibilitatea unui prunc, este un adevăr cu un ecou deosebit de puternic și impresionant în inimile copiilor. Psalmistul David a prezis iubirea copiilor față de Domnul Iisus: „Din gura pruncilor și a celor ce sug se aduce laudă” (Psalmul 8, 2). De aceea, ne dăm seama cât de potrivită și educativă este predarea învățăturii Domnului în școli și licee. După 2000 de ani de creștinism, Mântuitorul rămâne același Model al Învățătorului Desăvârșit.(…) Pentru Ortodoxia românească, anul acesta a fost unul deosebit, deoarece Biserica a comemorat împlinirea a 1700 de ani de când Împăratul Constantin cel Mare, prin Edictul de la Milan din 313, oferea creștinilor posibilitatea de a-și manifesta liber crezul religios. Activitatea sa politico-religioasă a însemnat pentru Creștinismul primar realizarea unității de credință, de cult și canonică, iar pentru noi, cei de astăzi, moștenirea unui tezaur ce ne responsabilizează și ne motivează în apărarea și promovarea identității religioase în contextul pluralist și eterogen actual. În același timp, eforturile mamei sale, Împărăteasa Elena, de a descoperi lemnul Sfintei Cruci, sub puterea căreia Sfântul Constantin a întreprins toate acțiunile sale, au redat Creștinismului demnitatea cu care Întemeietorul său l-a înzestrat dintru început, Crucea devenind simbolul cel mai prețios al său. De asemenea, teologia românească a comemorat personalitatea părintelui profesor Dumitru Stăniloae, cel mai mare teolog al secolului al XX-lea, prin conferințe și simpozioane, care au avut darul de a-i face cunoscută gândirea în contextul împlinirii a 110 ani de la nașterea sa.
Anul ce va urma, 2014, va fi dedicat de către Sfânta Biserică pocăinței, curățirii și unirii omului cu Dumnezeu prin Taina Spovedaniei și a Euharistiei, dar și mărturisirii jertfelnice a credinței, prin cinstirea și comemorarea sacrificiului de sine al marelui voievod Constantin Brâncoveanu. Astfel, motivați de hotărârea înaintașilor noștri în a-și apăra țara și credința cu prețul sacrificiului suprem, avem datoria sacră de a respecta și promova aceste valori și de a păstra amintirea lor la loc de cinste în sufletele noastre. Să mulțumim Preasfintei Treimi că a rânduit ca poporul nostru să primească Evanghelia mântuitoare. Sărbătorind Crăciunul anului 2013, să-i fim recunoscători Sfântului Apostol Andrei și celorlalți misionari care au întemeiat Biserica neamului nostru românesc. Să îi pomenim în rugăciunile noastre pe toți ierarhii care au păstorit turma lui Hristos, mitropoliții și episcopii cărturari înscriși în cartea de onoare a poporului român.(…)
Al vostru binevoitor și rugător către Bunul Dumnezeu, Părintele nostru al tuturor!
† Eftimie
Arhiepiscopul Romanului și Bacăului