După ce și-a bătut nevasta ca pe sacii cu fasole (de n-a mai putut biata știristă să mai apară pe ecranele tv), după ce a migrat de la un partid la altul, stimabilul traseist Cristian Diaconescu e primul candidat oficial la fotoliul de la Cotroceni. Înarmat cu un vast arsenal de aberații doctrinare, aspirantul la președinție mânuiește insulta, minciuna și amenințările ca pe un ciomag cu care îi lovește în moalele capului pe potențialii contracandidați. Când emite ocara abjectă, individul jubilează cu un zâmbet satisfăcut și cu privirea piezișă. Modelul de comportament îi este dl Băsescu, iar susținerea politică îi vine de la marchiza de Pleșcoi, dna Elena Udrea. Pentru aceștia, lupta politică și adevărul e musai să miroase urât, să se reverse peste noi pe un val de greață. În viziunea lor, opozantul trebuie tratat ca o căzătură, ca un obiect al unei neîntrerupte expectorații. Sub carisma de om civilizat a noului candidat la președinție se ascunde un poltron, care-și construiește imaginea de erou, scuturat de voluptatea grotescului, a ferocității și răzbunării.
Dacă ar ajunge la Cotroceni, ar însemna ca noi să cultivăm la nesfârșit grimasa, să reinventăm batjocura și bunul plac, să demonetizăm Parlamentul ca pe niște „zoaie pe geam”, cum a zis mentorul politic al dlui Diaconescu. Ascultând prestația publică a noului candidat, am simțit cum duhoarea latrinei politicii actuale, miasmele putreziciunii morale răbufnesc subit sub cuvintele înveninate ale acestei creaturi sociale ignobile. Din păcate, un soi de nevertebrate populează azi programele televiziunilor, oferindu-i insului sprijin și audiență. Un regiment de obedienți se aferează zi și noapte, amețindu-i pe cetățeni cu opinii care de care mai veninoase și mai fanteziste. De pildă, un soi de ploșniță clocită între scândurile scorojite ale postului B1 TV insultă cam toate gloriile sportive al României, legitimându-și talentul cu opinia corectoarei de la „Evenimentul zilei”. Pe tonuri asemănătoare se pronunță scandalos si domnii Gușă, Turcescu, Bunea, Banciu, Rareș, Baconschi, Vișan, Ialomioțeanu, precum și doamnele Andreea Pora, Mădălina Pușcalău, Lavinia Șandru ș.a., a căror gândire mărginașă este dublată de o neodihnă retorică sulfuroasă.
Pe cine să preferăm în fruntea țării? Pe omul civilizat, care refuză să răspundă sau să comenteze calomniile, injuriile, șantajul, atacurile murdare sau indiscrețiile privind familiile opozanților, sau pe „vigurosul” cetățean neaoș, care te năclăiește în ocări, îți suflă-n gură, îți râde-n nas, te batjocorește, dă cu tine de pământ, te plesnește peste bot, te reduce la tăcere, socotindu-te o maimuță răpănoasă și miloagă? Asta-i place și mahalalei. Când se vor anunța toți aspiranții la președinție, fiecare dintre noi va decide ce va alege, după cum îl duce capul, după câte știe (dacă știe), după cum simte, după afinități, după interesele personale. Trag nădejde că vedera luminii nu ne va putea fi răpită, oricât ar sufla netoții în lumânare.
Lasă un răspuns