Cu ochii peste gard

Un găgăuz poliglot

Doru CIUCESCU

în general, cînd se vorbește despre Republica Moldova lumea se gîndește la moldoveni, la români, la ruși, dar mult mai puțin la găgăuzi, despre care în România, la nivel popular, s-a format – cu multe secole în urmă, o percepție ușor peiorativă, reflectată, de exemplu, prin prezența în vorbirea curentă a cuvîntului „găgăuță”, menționat și în „Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române” (Editura Univers Enciclopedic, 2005). în dicționarele enciclopedice românești se menționează faptul că găgăuzii „formează o populație de origine turcă, dar de religie creștină”.
Mult mai multe informații privind găgăuzii am avut ocazia să aflu într-o deplasare pe care am efectuat-o în toamna anului 2001 la un simpozion de comunicări științifice ținut la Sevastopol. Mă aflam în trenul accelerat Chișinău – Odesa. Ieșisem pe culoarul vagonului de dormit pentru a mă delecta cu un pahar de ceai vîndut de însoțitoarea de vagon, o blondă veritabilă, dar avînd corpolența caracteristică rusoaicelor trecute de cincizeci de ani, astfel încît silueta ei se asemăna foarte mult cu aceea a imensului samovar care trona pe măsuța din dreptul ferestrei. Ceaiul era rusesc, iar în jur nu se vorbea în limba lui Mihai Eminescu, ci numai în aceea a lui Alexandr Sergheevici Pușkin. Eu, care am început a învăța limba rusă încă din clasa a IV-a pînă în anul al III-lea de facultate, mai înțelegeam cîteva vorbe. Lîngă mine sorbea din paharul cu ceai un domn bătrîior, cu sprincene roșcate stufoase, mărunțel, cu tenul alb-gălbui, chel, cu picioarele ușor curbe, deosebit de vioi. Am aflat că este găgăuz și că îl cheamă Sari Baba. Lucra la sucursala din Comrat a unei firme turcești, fiind plătit în dolari. Vorbea foarte stîlcit românește – mă rog – moldovenește, așa că prefera să mi se adreseze numai în rusește sau amestecînd cuvintele. Uneori nu înțelegeam nimic; probabil vorbea în găgăuză sau într-un jargon rus.
– Numele meu înseamnă Moșul Galben în limba găgăuză, a ținut să mă informeze companionul meu.
– De ce vorbiți atît de bine rusește, comparativ cu limba moldovenească?
– Sînt mai multe motive. în primul rînd, am învățat limba rusă încă din prima clasă primară. Al doilea motiv este că eu trăiesc în Comrat, reședința Găgăuziei, unitate teritorială autonomă cu statut special înființată pe baza legii promulgate în 11 august 1995 de către președintele de atunci, Mircea Snegur, unde coexistă trei limbi oficiale: găgăuza, moldoveneasca și rusa. Limba rusă și găgăuză îmi sînt suficiente pentru a face o cerere la tribunal, de exemplu. în al treilea, dar nu în ultimul rînd, n-am rezistat frumuseții de tip slav și m-am însurat cu o rusoiacă, Mila.
– Scuzați-mă că vă întrerupt: spuneți-mi, ce ne-a învățat Lenin?
– „Ucitsia, ucitsia i vsegda ucitsia” (învățați, învățați și mereu învățați).
– Dar eu știu o altă variantă a îndemnului lui Lenin: „Ucitsia, ucitsia i nikogda jenitsia” (învățați, învățați și nu vă însurați niciodată), am replicat eu, mai mult în rusă, gîndindu-mă la burlăcia prelungită pînă aproape de apusul vieții a primului președinte al guvernului sovietic.
– Știu gluma aceasta, dar nu sînt de acord cu ea. Eu m-am însurat de tînăr cu Mila, știți, se spune că KGB-ul a reușit să trimită spioni pînă și în pat! Așa am ajuns să am paisprezece copii, șapte băieți – Grișa, Mișa, Sașa, Șura, Vasia, Vitia, Vova și șapte fete – Dașa, Lara, Lușa, Mașa, Olia, Vera, Zoia.
– Ce religie aveți, dacă nu este un secret?
– Eu, ca marea majoritate a găgăuzilor din spațiul ex-sovietic sînt pravoslavnic, deci creștin ortodox de rit rusesc, în timp ce găgăuzii din Turcia sau Bulgaria au rămas musulmani.
– Ce vreți să spuneți?
– Găgăuzii sînt de origine turcă și la început toți au fost musulmani. O parte din triburile turcice, denumite uzi de către bizantini, venite prin cîmpia nord-pontică din inima Asiei în Buceag, au ajuns în contact cu Rusia Kieveană prin secolul XI și după un timp s-au pus în slujba cnejilor ruși, adoptînd totodată și creștinismul. Deoarece la ei era la modă căciula neagră – denumită „karakalpak” în turcă, rușii le-au spus „karauzi”
– Ce religie au găgăuzii din România? am întrebat eu.
– în această problemă ar trebui să fiți mai bine informat decît mine. Oricum, cei din Babadag, unde se găsește mausolelul lui Sari Saltîk Baba, sînt musulmani în marea lor majoritate. Ei au ajuns în Dobrogea în anul 1263, fugind din Anatolia ca urmare a unui conflict dintre sultanul selciukid Izzeddine Kaikaus II (1245-1257) și fratele său, sultanul Rukneddin Kîlîs Aslan. Acești oameni au fost numiți de ceilalți turci ca fiind „gaigaus”, după numele conducătorului lor. âmpreună cu aceștia au trecut și cetele lui Sari Saltîk Baba, care a dat și numele orașului Babadag, care se traduce Muntele lui Baba.
– De ce poartă cele două ramuri de turci – din Buceag și din Dobrogea – același nume, de găgăuzi?
– în primul rînd, deoarece ambele ramuri sînt triburi turcice denumite uzi. în al doilea rînd, uzii din Buceag au locuit în aceeași zonă – în Dobrogea, unde vor veni două secole mai tîrziu cetele lui Sari Saltîk Baba. Se spune că uzii din Buceag au fost în conflict cu cneazul Iziaslav în 1060 și, fiind înfrînți, au fugit peste Dunăre în Dobrogea. Aici au rămas pînă în 1065, cînd au fost alungați de bizantini înapoi în Buceag. în al treilea rînd, termenii „karauz” și „gaigaus” se aseamănă foarte mult fonetic, ajungînd, în final, la forma de găgăuz. „Vsio iasno” (Totul este clar)?.
Pentru mine era clar că găgăuzul din fața mea s-a descurcat în viață; nu era nici pe departe un „găgăuță”, măcar pentru simplul fapt că era plătit în dolari. Bașca soție rusoiacă. Pe deasupra, mai era și poliglot, vorbind găgăuza și rusa la perfecție.il vorbea în găgăuză sau într-un jargon rus.
– Numele meu înseamnă Moșul Ga

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!