Cu ochii peste gard

Radicalismul moldovenesc

Doru CIUCESCU

… Era ora 21.00 a unei zile de mai. Mă plimbam pe bulevardul Ștefan cel Mare și Sfînt din Chișinău împreună cu profesorul universitar basarabean Ion Carteputredă. După zăpușeala din cursul zilei, un vînt subțire, răcoritor ne căuta pe sub sacouri. Treceam pe lîngă o clădire albă, impozantă prin înălțimea ei.
– Este reședința președenției Republicii Moldova, m-a informat companionul meu.
– Aici lucrează președintele comunist Vladimir Voronin, am remarcat eu.
– Da, republica noastră este singura țară din Europa unde comuniștii sînt la guvernare.
– Cum de s-a ajuns la o majoritate parlamentară comunistă?
– Basarabia, pe al cărei teritoriu există vestigii ale două valuri contra invaziilor popoarelor migratoare, construite de pe timpul împăratului Traian, a devenit gubernie în cadrul Imperiului Rus în anul 1812. De atunci a început tragedia populației majoritare prin exterminarea și exilarea ei în Siberia, concomitent cu rusificarea ei forțată.
– Intrați mai în subiect, domnule profesor.
– Spre sfîrșitul anilor ’80 a început, pe plan economic, prăbușirea rublei rusești, care a fost un adevărat mit pînă atunci. Concomitent, pe plan spiritual a renăscut „conștiința de neam și de țară” a românilor din spațiul pruto – nistrean pierdută după guvernarea sovietică moscovită. Din „eliberatori”, rușii au devenit „ocupanți”. Patria denumită și „mama Rusia”, pe cuprinsul căreia basarabenii au făcut armata în zăpada siberiană subpolară, a devenit „baba Cotoroanța”.
– Ați făcut armata, domnule profesor?
– Armata am făcut-o în nordul Siberiei, unde temperatura cobora frecvent sub 30 de grade Celsius. Cel mai greu de suportat mi se părea perioada de „karaul”.
– De „karaul”?
– Adică de gardă. Stăteam ca santinelă două ore singur în întunericul nopții cu cer de gheață și păzeam „teritoria”, după care mă refugiam într-o gheretă pentru alte două ore. Important era să nu-mi înghețe picioarele. Cum ajungeam în gheretă îmi uscam obielele deasupra sobei din tuci, alături de cele ale colegilor mei. Știți cum put obielele soldățești din lînă? Ei bine, duhoarea aceea îmi stăruie și acum în nări.
– Acestea sînt singurele amintiri din armată?
– Mai am un tatuaj pe umăr, pe care scrie cu litere rusești: „Maia rodina”…
-„Maia rodina”?
– Adică „Patria mea”. Din plictiseală, cei mai mulți soldați făceau la fel. Aproape toți basarabenii de vîrsta mea au astfel de tatuaje. Așa deveneai de tînăr, după efectuarea serviciului militar, ceea ce se numea „omul de tip nou, sovietic”: cu miros remanent iute, de obiele soldățești în nări și cu inscripții în rusește pe piele.
– Și apoi?
– A început moda patriotismului mioritic. S-a construit „podul de flori” peste Prut. Basarabenii și-au dat seama că limba vorbită de ei se aseamănă cu limba română, doar că nu este purificată de arhaisme și rusisme. România devenise tot mai dorită ca patrie. În școlile din Republica Moldova se învăța istoria României…
– S-a înlocuit alfabetul rusesc cu cel latin…
– A fost o perioadă cînd reunirea Basarabiei cu România, ca în anul 1918, a fost la un pas de a fi realizată. Însă, după războiul cu Transnistria și escrocheria Caritas, florile de pe podul de peste Prut s-au ofilit. România a început să devină o țară ca oricare alta. Românii erau tot mai mult confundați cu cei care umpluseră piețele din Chișinău și din alte localități cu mărfuri turcești. Fiecare basarabean care a făcut studii în România se simțea „svoi sredi ciujîh i ciujoi sredi svoih”.
– Vă rog să-mi traduceți.
– O traducere aproximativă este următoarea: „diferit printre străini și străin printre ai săi”. Basarabenii care nu au avut posibilitatea de a pleca în România deveniseră invidioși și răutăcioși față de cei care nu au trăit în Republica Moldova în acele momente de sărăcie lucie.
– Republica Moldova are trista performanță de a fi cea mai săracă țară din Europa, am intervenit eu.
– Așa este. În plus, spiritului românesc din Basarabia îi lipsea veriga de legătură dintre generațiile care au trăit în cadrul României în perioada interbelică și cele de după anul 1989, care ar fi dorit o unire cu România. Marea majoritate a martorilor din perioada interbelică erau deja morți. În aceste condiții, basarabenii s-au lăsat atrași de o altă perspectivă. A început un moldovenism tot mai radical. Moldova a devenit o a treia alternativă de patrie, după Rusia și România.
– Cînd vor vota contra comuniștilor basarabenii care au tatuat pe piele stigmatul sovietic scris cu litere rusești?
– După ce comuniștii de la putere vor fi dovediți că sînt ipocriți, că s-au îmbogățit peste noapte profitînd de perioada de putere absolută la guvernare.
Discuția avută cu profesorul chișinăuan am avut-o în primăvara anului 2001. De atunci au mai fost alegeri parlamentare, dar tot comuniștii au ajuns la guvernare…i mai în subiect, domnule profesor.
– Spre sfîrșitul anilor ’80 a în

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!