Cu ochii peste gard

Spiritul românesc nu moare… (II)

Doru CIUCESCU

Pornisem, așadar, spre moldovenii de peste Prut spre a-i cunoaște; pe ei, dar și „mărețele victorii ale socialismului”! La Ungheni am avut primul contact verbal cu cetățenii sovietici, asezonat cu înjurături și expresii pitorești rostite în rusește, dar și în dulcele nostru grai.
…înaintam spre Chișinău și prin fereastra compartimentului defilau,
grăbite, sate în paragină, cîmpuri îmburuienite, cumpeni cioturoase de fîntîni și, din cînd în cînd, camioane prăfuite care scoteau fum negru, de parcă aveau motoare pe cărbuni.
…Cioc-cioc la ușa compartimentului și un tînăr rotofei, cu mișcări lente, de felină, ni s-a adresat cu accent moldovenesc: bună dimineața! Apoi, ne-a întrebat mieros dacă avem de vînzare pungi de plastic. Cînd le-a văzut, s-a interesat de costume de sport. După ce a pipăit toți pantalonii la marginea lor interioară din dreptul călcîilor pentru a se convinge că nu sînt roși de purtare, bișnițarul a dorit să știe dacă avem cutiuțe vietnameze cu balsam pe bază de camfor. Nu aveam, nici noi și nici colocatarii noștri din compartiment. Cu un zîmbet subțire, ciudatul negustor sovietic ne-a spus că el, de fapt, dorea balsam camforat! Apoi, parcă pentru a ne consola, a declarat că ne poate face un hatîr și să cumpere marfa pe care o aveam. însă, prețul oferit de el era la mai puțin de jumătate comparativ cu cel pe care îl știam noi. Un truc de negociere în fața căruia nu ne-am lăsat duși de nas.
… Am ajuns la Chișinău. încă de pe peron ne-au luat în primire o duzină de bișnițari, în special fete tinere. în jurul hotelului „Inturist” -unde am fost cazați, turiștii își vindeau mărfurile la vedere. Milițienii se făceau că nu văd nimic. Blocurile de fațadă, înșiruite de-a lungul bulevardului Ștefan cel Mare, ascundeau case sordide, neputînd șterge impresia de oraș de provincie. Oamenii erau îmbrăcați foarte modest și mulți dintre ei vorbeau mai bine rusește decît românește. Toate inscripțiile publice întîlnite de mine utilizau litere slavone, iar cuvintele erau rusești. Doar ne găseam în imperiul sovietic, invenția lui Lenin pentru ca rușii să domine lumea!…
…Seara ni s-a oferit o cină cu degustări de șapte sortimente de vin. O orchestră de lăutari a interpretat „Balada” de Ciprian Porumbescu și abia atunci am avut certitudinea că spiritul românesc din Basarabia, în ciuda tuturor opreliștilor filoruse, a străbătut de sub lespedea apăsătoare a imperiilor țarist și sovietic ca o floare firavă care trebuia ocrotită.t, dorea balsam camforat! Apoi, parcă pentru a ne consola, a declarat că ne poate face un hatî

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!