Cu vaca prin UE

Ovidiu PAULIUC

Se poate spune că, de ieri, de cînd am semnat tratatul de aderare, sîntem cu un picior în Europa. Un picior însă cam puturos, cu pămînt din brazdă pe sub unghiile netăiate, încălțat încă în pantofi de sport marca Nuke sau Adibas, de pe relația Orient. Coana Europa, pudrată și fandosită cu cocoșanel, ne cam simte damful, chiar dacă și noi ne-am dat peste transpirație cu apă de colonie rusească. Dar, bătrînă cu suflet mare, ne lasă să îi călcăm bătătură. Alături de noi, parcă o idee mai cizelați, fără atîția puradei în jur, cu buzunarele pantalonilor pline de castraveți, hop și bulgarii. La orizont, un butoi cu miere. în jur, însă, o mulțime de albine decise să își apere agoniseala de trîntorii cei hoți. Ce ne facem?

Se spune că peste 10 ani abia vom atinge 40% din nivelul mediu actual al PIB-ului din UE. Peste încă 10 ani vom ajunge și noi la cele mai mici salarii care sînt acum în UE. Personal, îmi fac probleme că o să mai apuc acele vremuri. Pe cei mai în vîrstă îi privesc cu sinceră compasiune. Nu de alta, dar vor păți precum celebrul explorator britanic Robert Scott, care toată viața s-a căznit să ajungă la Polul Sud, iar cînd în sfîrșit a reușit, după niște chinuri inimaginabile, a cotit-o la cer exact cînd să ajungă la refugiul salvator cu merinde. Ba, mai mult, la Pol i-o și luase cu foarte puțin timp înainte Amundsen, pe care aici îl văd în chip de bulgar cu ceafa groasă, care înfinge primul stindardul la Bruxelles. Iaca, tot așa, mi-e teamă să nu o cotim și noi taman înainte de a ajunge la prăvălia olandezului, la berăria neamțului, la pub-ul englezului sau pizzeria italianului, mai ales că acolo totul pare să fie gratis.

Ei bine, multă lume chiar crede că va fi gratis, multă lume e debusolată, nu se știe cu se mănîncă UE sau privește discursurile despre aderare ca pe mofturi de filfizoni de București. Cert este că eforturile post-integrare vor fi enorme. Multe dintre aspectele negative nici nu sînt făcute publice, în ideea că românul e obișnuit să care pietre de moară și nu simte cînd i se mai pune una în cîrcă. Cel puțin încă zece ani vom mai trudi pe „dai boj”, așa că, Brucane, ai fost un inocent cu cei 20 ani ai tăi, socotiți din ’90 încoace. Și de parcă nu ar fi suficient că intrăm în UE cu fundul gol, mai intrăm și fără brînză. Fiindcă, după cum aflăm din ziare, Slovacia a patentat denumirea pe care Decebal o dăduse produsului respectiv. încă nu ne-au luat viezurele și barza, pentru că probabil nu se caută micii sau ciorba de burtă de viezure sau barză. Cît despre mînz, cu siguranță că îl vom lua noi de la ei, mai ales dacă ne ajută conlocuitorii, care apoi îl vor ascunde în sufrageriile lor cu turnulețe și placate în faianță de aur.. Cel puțin încă zece ani vom mai trudi pe „dai boj”, așa că, Br

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!