Cum poți obține despăgubiri la divorț

Avocat DANIELA GOGAN
Baroul Bacău
avocatgogan@gmail.com

Acordarea despăgubirilor pe care soțul inocent le poate solicita soțului vinovat de destrămarea căsătoriei este o instituție nouă, reglementată la art. 388 în Noul Cod Civil. Potrivit acestui articol, soțul nevinovat care suferă un prejudiciu prin desfacerea căsătoriei poate cere soțului vinovat să îl despăgubească. Competentă să soluționeze această cerere este instanța de tutelă, Judecătoria.
Despăgubirile care pot fi acordate în temeiul acestui articol sunt distincte de prestația compensatorie reglementată de art. 390 NCC. Acesta prevede că, în cazul în care divorțul se pronunță din culpa exclusivă a soțului pârât, soțul reclamant (adică cel care cere divorțul) poate beneficia de o prestație care să compenseze, atât cât este posibil, un dezechilibru semnificativ pe care divorțul l-ar determina în condițiile de viață ale celui care o solicită. Prestația compensatorie se acordă numai în cazul în care căsătoria a durat cel puțin 20 de ani.
Titular al dreptului la despăgubiri, în accepțiunea art. 388 NCC, poate fi doar soțul nevinovat de desfacerea căsătoriei. Este o condiție esențială. Obligația de plată a despăgubirii îi aparține numai soțului culpabil de desfacerea căsătoriei. Pentru a putea cere despăgubiri soțului culpabil trebuie să solicitați desfacerea căsătoriei din culpa exclusivă a acestuia și să și obțineți acest lucru.
Dacă vă veți prezenta la notar sau în instanță și veți fi de acord cu desfacerea căsătoriei prin acordul părților, nu veți putea solicita nici despăgubiri și nici prestații compensatorii.
Așa cum spuneam anterior, acordarea acestui drept presupune îndeplinirea următoarelor condiții cumulative: a) divorțul să se fi pronunțat din culpa exclusivă a soțului chemat în judecată în cadrul acțiunii în despăgubiri; b) soțul reclamant să fi suferit un prejudiciu ca urmare a desfacerii căsătoriei (ex: pierderea statutului de persoană căsătorită, pierderea condițiilor de viață avute în timpul căsătoriei); c) prejudiciul trebuie să fie cert, determinat sau determinabil, nereparat și în strănsă legătură cu desfacerea căsătoriei. Prejudiciul suferit trebuie dovedit, dovada putându-se realiza cu orice mijloc de probă. Poate fi reparat atât prejudiciul material, cât și cel moral. Poate constitui prejudiciu moral trauma emoțională suferită de soțul inocent ca urmare a schimbării statutului, a neplăcerilor create de lupta pentru custodia copilului, starea de singurătate în care se găsește soțul după o căsătorie de lungă durată, pierderea parohiei de preot, afectarea imaginii unui om politic în plină campanie electorală. Poate constitui prejudiciu material pierderea unui contract pe care un soț nu l-a mai putut încheia din cauza divorțului, orice pagubă materială suferită de unul dintre soți ca urmare a pierderii statutului de persoană căsătorită (ex: în cazul unei cereri de creditare, statutul de persoană căsătorită generează un punctaj mai mare în evaluarea solicitantului). Cererea de despăgubiri se formulează în cadrul acțiunii de divorț și se timbrează la valoarea sumei solicitate. Prejudiciul moral și material se stabilește de la caz la caz și trebuie să fie proporțional cu trauma suferită sau prejudiciul suferit. Dacă nu veți solicita despăgubiri sau prestații compensatorii prin cererea de divorț, sancțiunea care intervine este decăderea beneficiarului din acest drept.
Un aspect foarte important îl reprezintă faptul că în ceea ce privește aceste despăgubiri, odată stabilite de instanța de tutelă în favoarea soțului nevinovat, cuantumul acestora poate fi modificat, reevaluat ulterior rămânerii irevocabile (definitive în concepția noului Cod de procedură civilă) a hotărârii de divorț.

Nota autorului: Înainte de a vă decide să promovați o acțiune de divorț la notar sau în instanță, este foarte important să consultați un avocat pentru a vă sfătui corect cu privire la drepturile pe care le puteți obține în urma acestei acțiuni.