Cum se manifestă astenia de primăvară

Mult timp românii nici nu au știut că există o manifestare astenică de primăvară. Înainte de 1989, astfel de subiecte erau tratate în treacăt, ca și cum era vorba de ceva „boieresc”, care nu avea, de fapt, importanță. Dar încă de atunci medicii care își respectau meseria au tras un semnal de alarmă, arătînd că astenia de primăvară este în realitate o problemă care avea consecințe asupra persoanei, a capacității de muncă, a eficienței în activitate etc. Din cauza problemelor implicate de lipsa alimentelor de bază și chiar a unor medicamente importante pentru astfel de situații – cum este cazul vitaminelor, a calciului, lecitinei etc. -, discuțiile pe această temă aveau imprimată o tentă de neseriozitate . După 1990, lucrurile au fost puse în făgașul lor firesc, iar problema asteniei de primăvară a apărut pusă clar și fără echivoc.

Chiar și în condițiile unei transparențe a informației, există încă destui oameni care confundă astenia de primăvară cu alte boli. Trebuie reținut că și persoanele sănătoase pot acuza la trecerea între cele două anotimpuri senzația de oboseală, somnolență prelungită și nemotivată, dureri de cap, vertijuri (amețeli – n.r.), chiar grețuri și, uneori, vărsături. Alții acuză stări de nervozitate nejustificată – care pot ajunge pînă la ieșiri necontrolate – sau insomnii. Cei care au de regulă un nivel scăzut al calciului din sînge prezintă ușoare tremurături ale membrelor, amețeli și chiar leșinuri, în cazuri extreme. Suferinzii cu inima se resimt din cauza scăderii sau variațiilor tensiunii arteriale. Nici reumaticii nu o duc mai bine. Durerile specifice acestor suferințe se accentuează ca urmare a schimbărilor presiunii atmosferice sau a umezelii din aer. Cît despre cei care au ulcer, este binecunoscut faptul că, la debutul primăverii, crizele dureroase încep să-i chinuie. Astmaticii au și ei tendința de accentuare a manifestărilor bolii lor, dar aceasta ține mai mult de căderile de calciu decît de constricția bronșică. O categorie aparte este a celor care au insuficiență tiroidiană, pentru care senzația de sufocare ajunge uneori paroxistică.