Cum se serba Paștele altădată

încă de la începuturile sale, sărbătoarea învierii Domnului era prăznuită ca o zi de bucurie pentru învierea Domnului, marele eveniment care stă la temelia credinței și a Bisericii creștine. Noaptea învierii era petrecută în biserici, în priveghere și rugăciune. în cursul ei avea loc botezul catehumenilor, a celor care se pregătiseră în mod special pentru această clipă, iar momentul era întîmpinat cu cîntări de bucurie, cu săvîrșirea Sfintei Jertfe și cu lumini multe, semn al bucuriei și al luminării duhovnicești. începînd din timpul împăratului Constantin cel Mare se luminau nu numai bisericile în care se făcea slujba învierii, ci și casele creștinilor și orașele, cu făclii înalte și coloane de ceară sau torțe arpinse. Creștinii se salutau de aici înainte, pînă la ânălțare, cu salutarea „Hristos a înviat!”, la care se răspundea „Adevărat a înviat!”. în ziua învierii toți se îmbrățișau cu sărutarea frățească, cerîndu-și ieratare unii de la alții, înainte de împărtășire, așa cum fac bătrînii la noi, mai ales la țară.
în această perioadă împărații slobozeau pe prizonieri, stăpînii
dădeau libertate sclavilor și se făceau în general fapte de milostenie
și de mărinimie. în biserici se aduceau bucate: pîine dulce (paschă),
brînză, cărnuri, mai ales de miel (reminiscențe din mielul pascal al
evreilor) și mai ales ouă roșii, a căror întrebuințare în Biserică este
încă nesigură (culoarea roșie amintește probabil de sîngele
Domnului). Toate acestea erau binecuvîntate și împărțite apoi
săracilor sau între creștini, așa cum se face în unele biserici și azi.
Era interzisă totodată participarea creștinilor la spectacolele, jocurile
și petrecerile păgînești. (Constantin GHERASIM)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!