Cutremurul de la 4 martie 1977 a avut o magnitudine de 7,2 grade pe scara Richter și a durat 70 de secunde, față de numai 13 secunde cît a durat precedentul seism important, cel din 1940. În acest răstimp de ceva mai mult de un minut, 1570 de oameni au murit sub mormanele de dărîmături și alte cîteva mii au fost grav răniți.
Cutremurul a fost catalogat drept unul din cele mai puternice din Europa ultimului secol și a fost înregistrat de toate observatoarele seismologice din lume. De altfel, prima înregistrare a seismului vrîncean a fost dată publicității de la Centrul american de seismologie de la Golden-Colorado. Epicentrul cutremurului a
fost la 110 kilometri adîncime, în zona Vrancea, iar undele de șoc
și-au început propagarea la ora 21 și 26 de minute.
După municipiul Focșani, Bacăul a fost cea de-a doua localitate
importantă lovită de cutremurul din ’77, la circa 14 secunde de la
debutul mișcării seimice. Șapte secunde mai tîrziu, cu o viteză de
deplasare estimată la 30.000 de km/h, undele de șoc au lovit
Bucureștiul și Iașul, incluzînd pe direcția lor, dinspre NE spre SE,
județele Vaslui, Buzău, Galați, Vaslui, Prahova, Dîmbovița,
Teleorman, Dolj, ș.a.
Bacăul a scăpat ca prin miracol
La seismul din 1977, în municipiul Bacău nu s-a prăbușit nici o
clădire, dar structura de rezistență a zeci de imobile a fost grav
afectată. Faptul a fost un bun pretext pentru conducerea vremii să demoleze o mulțime de imobile pentru a face loc noilor blocuri. Între zonele intrate sub lama buldozerelor s-a aflat și celebra Stradă Mare, care a devenit apoi strada Mihai Viteazu de astăzi. Cutremurele următoare – din august 1986 și mai 1990 – deși de intensitate mai redusă, au agravat și mai mult starea blocurilor avariate. Majoritatea imobilelor din orașul nostru se află încă în grea suferință: grinzi fisurate, pereți crăpați, pe alocuri structuri de rezistență grav afectate. (Ovidiu PAULIUC)
Lasă un răspuns