D-ale noastre

La noi, la noi, la noi!…

Guvernanții noștri actuali sînt puși pe fapte mari: în proiectul de buget pentru anul viitor au fost prevăzute creșteri însemnate – de circa 21 la sută – ale pensiilor de asigurări sociale. Astfel, cea mai dezavantajată dintre categoriile sociale – pensionarii – va avea parte, susțin aceiași guvernanți, de o bătrînețe liniștită, lipsită de griji. Oare?!
Zilele trecute, unei persoane pe care o cunosc i s-a înmînat decizia de ieșire la pensie. I s-a stabilit o pensie lunară de 2.700.000 de lei. După 35 de ani de muncă. Persoanei respective i s-a adus la cunoștință că peste cinci ani – cînd va împlini și vîrsta standard de pensionare, va ajunge la aproape 3 milioane de lei. Salariul lunar al omului în cauză este, în prezent, de aproximativ 6 milioane de lei. Aflăm, tot în aceste zile, că prețul la gazele naturale livrate populației se va mări cu încă 20 la sută. Și mai aflăm că salariile militarilor vor crește, în curînd, cu 50 la sută, bineînțeles fără ca pentru această sporire să fie nevoiți a apela la grevă, precum profesorii sau alte categorii profesionale. Ce mai aflăm? Că Poliția română a fost dotată cu mașini noi, cu echipamente tehnice de investigare ultraperformante – de care nu dispun nici unele state dintre cele mai dezvoltate. Ca să-i prindă pe hoți, ne întrebăm, poate pe cei mai mărunți, în nici un caz pe marii mafioți! Echipele de „mascați”, de jandarmi, terorizează psihic, dar uneori și fizic, populația prin costumația lor, dar nu-i impresionează pe huligani. Aceste echipe își măresc continuu efectivele și se dotează „pînă-n dinți”. Pentru ce? Ca să-i prindă pe hoții de fier vechi?! Sau pentru altceva! Cadrele de poliție au salarii mari și li se măresc în continuare. Celor din poliție, care ies la pensie, li se stabilesc „pensii barosane” care cresc continuu. De pildă, un „cadru”, nu foarte mare în grad și funcție, s-a pensionat anul trecut și i s-a calculat o pensie de 24.000.000 de lei, plus „salariile compensatorii” în valoare de vreo 400 de milioane! Apoi, omul s-a mai și angajat la o societate de profil, de unde mai ridică alte 17 milioane lunar! La rîndul lor, salariile și pensiile celor din serviciile secrete se apropie de cifre astronomice, fără însă a le cunoaște multă lume. Putem, oare, să ni le imaginăm? Salariile și pensiile judecătorilor și procurorilor sînt, de asemenea, mari și chiar foarte mari, și sporesc în continuare. Salariile directorilor, ale șefilor – în general – sînt, și ele, foarte mari, și cresc în continuare. Salariile „stîlpilor puterii” din România acoperă „nivelul inflației”, și nu doar pe plan național, ci și pe cel mondial! Dacă s-ar face o comparație, s-ar putea afla că salariile acestora sînt mai mari decît salariile omologilor din Occident, și chiar din America. în timp ce „oamenii muncii” au salarii cuprinse între 3 și 5 milioane de lei, mai ales dacă socotim și numărul de ore suplimentare efectuate, dar neplătite, vedem cît de „aliniate” sînt cîștigurile la noi. Iar cînd acești „oameni ai muncii” ies la pensie, li se stabilesc pensii mai mici decît salariul minim pe economie! în tot acest timp „românii obișnuiți” discută despre fotbal și se vaită; se împrumută continuu de la bănci sau de la prieteni și se vaită; își restrîng la maxim cheltuielile și se abțin aproape de la orice. Iar obsesiile lor zilnice nu-i lasă să trăiască în pace: pentru că le este frică de poliție la fel cum, cîndva, le era frică de miliție; le este frică de Securitate la fel ca „înainte”; de fapt, și mai și!…
Și încă un moment pe care nu l-am putut lăsa neobservat: zilele trecute, o mamă își atenționa copilul – de vreo 5 – 6 anișori: „Dacă nu ești cuminte vine nenea polițistu’, te ia și te bate”… în prima clipă am simțit impulsul de a-i atrage atenția femeii respective să nu mai bage frica în copii din cauza polițiștilor, deoarece aceștia trebuie să ne apere. Dar m-am lăsat păgubaș. Copilul și-a însușit foarte bine lecția predată de maică-sa: și-a plecat imediat capul și a amuțit. Cineva, marcat de un spirit religios mai puternic, ar putea să tragă concluzia că societatea românească se află sub stăpînirea, sub cizma celui Rău și Necurat. Dar eu cred că românul obișnuit chiar știe acest lucru, sau mai bine zis – îl simte. însă, din păcate, nu își dă seama. Deoarece între „a ști” ceva și a-ți „da seama” de ceea ce știi, sau ce simți, este o mare diferență. Abia atunci cînd ne vom da seama despre ceea ce știm și ceea ce simțim, abia atunci „se va lumina” și la noi. Vorba poetului: „La noi, la noi, la noi…”. Iar ecoul se pierde: acolo unde urechile nu aud, unde ochii nu văd, unde mintea toarce încet și molcom… (Gheorghe CHIȚIMUȘ)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!